ANUARUL - DSpace

438 ALEXANDRU MARCU
zut uşor rănit, dar foarte contuzionat. II credeau mort. Armata,
maghiară fuge dezordonată în jurul Timişoarei. ..".
Pierderea acestei bătălii însemna nu numai înfrângerea complectă
a lui Bem, dar şi înlăturarea oricărei resistente cu putinţa
din partea Guvernului revoluţionar al lui Kossuth 1 ).
Sosirea Legiunii italiene pe câmpul de luptă, în momentul în
care trupele maghiare se retrăgeau în dezordine, nu mai putuse
înlătura acel desnodământ fatal. Cu toate acestea, resistenţa ce
opuse Legiunea lui Monti înaintării victorioase a Imperialilor,
îngădui cel puţin salvarea capilor revoluţiei, cari, urmaţi de puţinele
trupe rămase credincioase, fugiră în spre graniţa de atunci:
a împărăţiei Otomane, în Serbia, de altfel împreună cu ce mai
rămânea din Legiunea italiană.
Mai înainte de a se preda la Siria (Vilagos), în ziua de 11 August
1849, Kossuth găsea răgazul necesar să-i adreseze colonelului
Monti o scrisoare, în care-şi exprima toată recunoştinţa sa şi a
tuturor revoluţionarilor, pentru colaborarea de arme dintre celedouă
popoare 2 ). Renunţând la dictatură în ziua de 11 August
şi urmat de puţinii demnitari ce mai rămăseseră alături de el
până la sfârşit, împreună cu resturile Legiunii italiene şi poloneze,
Kossuth pornea pe calea unui îndelungat exil, retrăgânduse
la Vidin, de unde adresa plenipotenţiarilor săi din Paris şi
Londra, o lungă şi jalnică scrisoare explicativă, din care ni se
pare nimerit a reproduce aci pasagiile care se referă la ultimele
zile ale revoluţiei din Transilvania 3 ): „ ... Am dat fuga la Lugoj,
spre a. vedea ce ar mai fi putut spera Patria, dacă Górgey
ar fi trădat. Drumurile erau pline de fugari: eu însumi am adunat
mai multe mii. Am găsit la Lugoj o armată încă destul denumeroasă,
dar care, după cum mi-au spus unii din cei mai bravi
generali, ar fi luat-o la fugă numai cât ar fi auzit bubuitul tunului.
Toţi au fugit: ofiţerii înaintea tuturor. Armata era înfometată,
lipsită de bani; şi am văzut limpede că, dacă Górgey s'ar
fi predat, nici Dumnezeu n'âr fi putut ţine la un loc, nici o zi şi
o noapte, trupele ce se găseau în Lugoj; precum nici acele dini
!) Berkò, op. cit, p. 42.
) Textul în Beltoni— Gazzago, op. cit., pp. 148 urm. şi Vigevanoop.
2
cit., p. 19.
3) M. Menghini, L. Kossuth nel suo carteggio con C. Mazzini, Aquila,.
1921, p. 13.