ANUARUL - DSpace

270 I. MOGA
Aceasta desigur nu însemna încheierea unei înţelegeri între
cei trei principi vecini, dar pericolul, care îi ameninţa în cazul că
Viena ar fi căzut în mâinile Turcilor, şi iarăşi urmările ce le-ar
avea pentru ei eventualitatea unei biruinţe a creştinilor, —
Apafi nădăjduind sprijin la Imperiali, iar Duca Vodă o eventuală
bunăvoinţă a Polonilor, — îi făceau să aibă o atitudine,
dacă nu atât de activă ca a lui Şerban, cel puţin favorabilă
creştinilor.
Fapt e, că Şerban Cantacuzino ţinea legături cu Carol de
Lorena şi îndemna pe principii creştini să se grăbească în ajutorul
Vienei, lucru de care fu acuzat mai târziu de Apafi înaintea
vizirului 1 ). In pădurea dela Gaterholzl apoi, înainte de
retragere, lăsase mărturia sentimentelor lui creştine prin cunoscuta
„Cruce a Moldovenilor", asupra căreia atrăsese din timp
atenţia celor din Viena 2 ).
La rândul său Duca-Vodă, mai timid decât vecinul său muntean,
căută totuş şi el să fie spre folosul creştinilor. încă în
Iulie (21) doi „Moldoveni" pătrunseră în cetatea imperială, aducând
veşti despre cele ce se întâmpla în tabăra otomană 3 ), iar în
Septemvrie (11) un creştin cu numele Ivan, bun cunoscător al
limbilor germane şi maghiare, curier al principelui Carol de Lorena,
trecând pentru a treia oră în tabăra turcească cu scrisori
către rezidentul imperial, Duca-Vodă îi înlesni reîntoarcerea
aducându-1 cu o echipă de pioneri în tabăra sa, aici îi dădu
scrisori către principele comandant al oştilor creştine şi după ce
îi dărui 10 ducaţi, îl trecu cu barca de pioneri înapoi la Imperiali
4 ).
Principala grije a Domnului moldovean rămânea însă tot îndeplinirea
ordinelor vizirului. Acesta, ne voind să creadă veştile
aduse de hanul Tătarilor, că Sobieski în persoană se apropie
să dea ajutor creştinilor trecând Dunărea pe la Tulln, ceru lui
Duca-Vodă un om care să fi slujit în Polonia, pe care-1 trimise
in tabăra polonă să se convingă de cele auzite. Iscoada moldoveana,
venind în lagărul polon, pătrunse chiar în cortul lui So-
!) Mon. Corn. Tr-niae, XVIII, p. 575.
2
) S. Reli, „Crucea Moldovenilor", Codrul Cominului, VI, Cernăuţi,
1930, p. 465; Zaborovschi V., o. c. p. 38.
3
) Feigius, o. c. II, p. 32.
4
) Ibidem, II, p. 74—76.