ANUARUL - DSpace

382 I. MOGA
Cu acest prlej însă, se dovedi că negocierile pentru pacea
generală au fost lipsite de orice temeiu. Poarta rămânea la punctul
ei de vedere fixat în divanul ţinut în Februarie 1694, că nu
va ceda Poloniei decât Cameniţa cu dependinţele aparţinătoare
•cetăţii şi aceasta numai în cazul că Polonii se vor rupe de
aliaţi 1 ) ; pace generală în schimb Poarta nu voia să încheie. Astfel,
Rzewowski, reîntotrs în Ianuarie 1695 delà han, aduse răspunsul
acestuia, că toate cele promise privitor la congresul de pace le-a
făcut în numele său, iar Poarta nu e dispusă să încheie pacea
colectivă cu membrii Sfintei Ligi 2 ).
Aceasta a fost ultima acţiune mare prin care Sobieski, aşezându-se
în fruntea negocierilor Ligei Sfinte cu Turcii, căută
să obţină pe cale diplomatică, pe lângă teritoriile polone aflătoare
în mâna păgânilor şi stăpânirea asupra Moldovei.
întâmpinând rezerve pline de rea voinţă din partea împăratului
şi neputându-şi răzima pretenţiile pe o viguroasă acţiune
militară, regele polon, cu tot sprijinul ce 1-a avut din partea diplomaţiei
rfanceze, a suferit, acum, la sfârşitul carierii lui politice,
o ultimă şi decisivă înfrângere.
7. Ultimele ciocniri cu Tătarii şi Moldovenii. Moartea lui Ioan Sobieski.
Concomitent cu sfârşitul acestor tratative diplomatice, se
evidenţie în măsură tot mai mare şi starea de istovire militară
a regatului.
Pentru a sprijini pretenţiile ce le ridica cu prilejul negocierilor
de pace asupra Cameniţei şi a Nordului Moldovei, regele
pregăti şi în anul 1694 o campanie la Nistru. Marele hatman
Iablonowski convocă armata pe ziua de 1 Mai 3 ), dar nici la
sfârşitul lunei, când sosi vestea că Tătarii aprovizionară Cameniţa,
oastea tot nu se strânse.
In număr de câteva zeci de mii Tătari se revărsară asupra
Poloniei într'un iureş pustiitor, până la moşiile regale delà Zloczow.
Singurii cari căutară să le oprească atacul au fost soldaţii
garnizoanei Brandt, din frontul Sfintei Treimi cari, întăriţi în
!) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 304.
2
) Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 404.
3) Arh. Val. Nun. Pol. v. 114, f. 135 v. o.