ANUARUL - DSpace

410 ALEX. LAPEDATU
In adevăr, cele trei luni de libertate şi independenţă naţională
lăsară urme adânci, neuitate, în toate spiritele luminate şi
patriotice. Toţi erau convinşi că, luptând mai departe, prin noi căi
şi mijloace, peste câţiva ani vor reuşi să aibă o patrie slobodă
şi neatârnată. Pe de altă parte, Europa luă cunoştinţă de situaţia
din Principate. Căci revoluţia avu un puternic şi larg ecou în
toate părţile. Presa străină se ocupă de aproape şi cu simpatie
despre ea. Lumea politică şi diplomatică deasemenea. In parlamentul
englez, cel francez, cel austriac şi cel german, central,
dela Frankfurt, se produseră interpelări cu privire la evenimentele
din Principate. Iar pe urma acestor interpelări, chestiunea
protectoratului rusesc în Ţările Române fu desbătută de reprezentanţii
cei mai autorizaţi ai politicei europene.
Procesul politic dintre Ruşi şi Români nu mai era aşa dar
o problemă care să intereseze numai Poarta turcească şi Imperiul
moscovit, ci una de care nu se mai desinteresau puterile
apusene. Un mare câştig moral şi naţional, care ducea mai departe
acţiunea lui Câmpineanu. Căci guvernele, cari, atunci, la
1839, hezitau a se angaja în vre-un fel faţă de chestiunea română,,
o priveau acum ca pe o chestiune de caracter internaţional. Iar
ajutorul ce li se cerea atunci era vădit că nu-1 vor mai putea
refuza, dacă causa noastră va fi susţinută cu tăria şi hotărîrea.
ce se cerea dela acei chemaţi să o reprezinte pe lângă puterile
apusene.
Ori, aceştia, nu erau alţii decât tinerii revoluţionari ce avuseseră
curajul să braveze Imperiul rusesc, prin răsturnarea protectoratului
său şi a regulamentul organic, — tineri, cari, proscrişi,
erau nevoiţi să ia drumul pribegiei în Apus, să caute noui căi
şi mijloace pentru a duce la îndeplinire scopul lor, luptând cu
mai multă tărie şi hotărîre. Căci, deşi înfrânţi, ei se găseau într'c*
admirabilă dispoziţie sufletească, într'o minunată stare de spirit.
Erau convinşi că vor înfrânge şi încă curând puterea rusească.
Totul era la dânşii chestiune de „credinţă, inimă şi răbdare".
La cuvintele de îmbărbătare pe care Câmpineanu le scria
lui Ion Ghica după restaurarea regulamentului organic, ei răspundeau,
ca nişte adevăraţi profeţi, în graiu biblic, întărind sufletele
şi nădejdele celor rămaşi acasă. „Cele trei luni de libertate
au lăsat urme adânci în inimile Românilor, scria Câmpineanu-