ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 369
înaintarea deveni acum tot mai grea din cauza ploilor şi a
ninsorilor cari începură să cadă. In apropierea cetăţii Neamţului,
Sobieski trimise înainte pe generali, cu artileria şi cu o puternică
parte a oştirei, să cuprindă cetatea, dar până să ajungă sub
r-iduri, Polonii se văzură în faţa unei păduri foarte întinse, cu
arborii tăiaţi şi prăvăliţi de Moldoveni, pentru a împiedeca înaintarea
duşmanului. Numai după o lungă şi grea muncă Leşii,
îndepărtând arborii, putură străbate până în faţa cetăţii, în care
se refugiaseră pământenii, căutând adăpost în dosul zidurilor
puternice, apărate de o garnizoană de 400 ostaşi. Asediul ţinu
două zile, iar straja moldoveana, a cărei vitejie fură nevoiţi să
o recunoască şi Polonii, se împotrivi duşmanului puternic şi numeros
cu o îndârjire, care stoarse admiraţia ostaşilor craiului.
Abia când ghiulele aruncate în cetate cauzară în rândurile apărătorilor
simţitoare pierderi şi când se ştiu că zidurile cetăţii
fură minate, iar Leşii ajunseră la contraescarpe, straja începu
negocieri şi în ziua de 14 Octomvrie predă, pe lângă anumite
condiţiuni, cetatea 1 ).
Cucerirea Neamţului a fost singurul succes militar realizat
în această campanie de oastea condusă de Sobieski. Regele se şi
grăbi să releveze că cuprinderea Neamţului e importantă nu atât
prin dificultatea poziţiei cetăţii, cât prin faptul „că fiind la graniţa
Moldovei, deschide drumul cuceririlor mai mari". Cetatea
Neamţului ţinea deci locul Romanului, de care Leşii nu se putură
apropia.
Regele lăsă în cetate o bună garnizoană, cu bani şi proviziuni.
Mănăstirile apropiate, Agapia, Secul şi Hangu fură întărite
şi ele cu oaste leşească 2 ), apoi Sobieski îşi grăbi retragerea,
temându-se că ploile şi zăpezile, cari au început să cadă, să
nu împiedece marşul oştirei. A doua zi (15 Oct.) regele era la
!) Bibi. Vat. Barb. lat. v. 6562, f. 131—132. Dim. Cantemir în Viaţa
etc. (trad. Iorga, p. 82) aminteşte că apărarea cetăţii Neamţului în acest
asediu ar fi susţinut-o abia 9 vânători, iar în Ist. Imp. Otoman (trad.
Hodoşiu, v. II, p. 554) numărul apărătorilor îl ridică la 19. Mai apropiate
de adevăr ne par cele câteva sute de plăeşi amintiţi de Sobieski,
între cari fără îndoială că vor fi fost mulţi târgoveţi şi ţărani refugiaţi
în cetate, cu ajutorul cărora s'a putut tăia pădurea din faţă şi s'a
putut desfăşura timp de 2 zile rezistenţa care a uimit pe oamenii
craiului.
2
) Kogălniceanu, Letop. II, p. 239.
Anuarul Inst. de Ist. Nat. voi. VI 94