ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 293
cu învinuirea că ar fi înarmat 10.000 soldaţi, cu intenţia de a se
uni cu ostile creştine 1 ).
In acest timp, marşul armatei polone fu oprit de apele umflate
ale Nistrului, cari îngreunau lucrările pentru construirea
podului 2 ). Regele nădăjduia totuşi că în curând va ierna cu ostile
în Moldova — chiar dădu întâlnire reginei la Iaşi —, urmând
ca la primăvară să pătrundă în Imperiul Otoman, realizând
nădejdile Ligei Sfinte 3 ).
Deocamdată se lucra la pod. la capul căruia era Zuanieczul
fortificat, în timp ce Cazacii stricau şi jefuiau în jurul Cameniţei
4 ). Toate sforţările Polonilor însă fură zădărnicite de inundaţiile
Nistrului. O armată întreagă sta acolo înpotmolită, nerăbdătoare,
nedisciplinată, fără furaje, cu Turcii pândind din păduri,
gata să facă noui robi din Leşii cari plecau după furaj.
Generalii toţi cereau să se renunţe la trecerea Nistrului şi să
meargă la asediul Cameniţei. Oastea însă, fiind în mare parte
cavalerie, nu era bună de asediu şi regele rămase pe lângă planul
său. Trimise câteva tunuri, aşezându-le la Hotin şi era hotărât
a trece cu orice preţ Nistru să ierneze în Moldova şi să
se unească cu oastea lui Şerban, care a rămas neclintit în înţelegerea
sa cu Polonii 5 ). Ploile, ce cădeau necontenit, zădărniceau
însă orice iniţiativă. Regele, enervat, inspecta zilnic lucrările
pentru pod, iar generalii stăruiau ca Sobieski să-şi modifice
planul, să se asedieze Barul şi Miedzibozul, să se blocheze Cameniţa
pentru a o asedia la primăvară şi să se trimită un număr
de călăreţi lui Şerban Cantacuzino, pentru a se apăra, în cazul
că nu va mai putea amăgi pe Turci 6 ).
In 22 Septemvrie sosi vestea că 30.000 Tătari se apropiara
de Nistru cu intenţia de a-1 trece în not. Regele fortifică în
grabă tabăra, trecu apoi cu armata şi artileria până în faţa Hotinului
pe care-1 întări şi aşteptă cu 60 tunuri să primească atacul.
Tătarii însă evitară lupta, acoperiră colinele dimprejur şi
-) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 103, f. 375—3776.
2
) Ibidem, v. 103, f. 370.
3) N. Iorga, St. şi doc. XI. p. 152.
4) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 103, f. 375.
5) N. Iorga, St. şi doc. XI, p. 153.
«) Arh. Val. Nun. Pol. v. 103, f. 386—387.