ANUARUL - DSpace

352 1. MOGA
ninţa să nimicească întreagă acţiunea Ligei Sfinte împotriva
Turcilor, lăsând Polonia cu teritoriile şi cetăţile ucrainiene cedate
Moscoviţilor, cu Cameniţa pierdută şi cu nici o perspectivă,
de a se mai putea recompensa prin cuceriri spre Dunăre.
Sobieski, văzând pe cale de a se spulbera toate străduinţele
lui de până acum, se agăţă de ultima nădejde ce i-o dădeau chemările
generalului imperial din Ardeal, de a-şi întinde stăpânirea
asupra Moldovei printr'o expediţie comună împotriva Tătarilor
din Bugeac şi propunerile lui Veterani, acum, fără luate în
discuţie la Varşovia.
In acelaş timp regele stărui la Viena să nu se încheie pace
cu Poarta şi „cu toată ruptura cu Franţa", împăratul să continue
războiul cu păgânii, mai cu seamă că şi Moscoviţii fac mari pregătiri
contra Turcilor. Sobieski ceru apoi lui Leopold să-i trimită
un puternic corp de armată german, cu care unindu-şi oastea,
să zdrobească pe Tătarii din Bugeac 1 ).
împăratul răspunse însă prin Buonvisi că neînţelegerile cu
Franţa îi angajează toate forţele milittare şi că Polonii nu vor
putea fi ajutaţi decât cu o parte din armata şi aşa slabă a lui
Veterani, restul fiind nevoită să rămână în Transilvania 2 ).
Sobieski, cu toate că se vedea avizat la ajutorul Imperialilor,
nu se putu înfrâna să nu-şi mărturisească papei toată amărăciunea
împotriva lui Leopold. împăratul fu acuzat că a provocat
tulburări în regat contra regelui şi a casei domnitoare polone
şi că agită spiritele şi caută să înstrăineze pe Munteni şi
Moldoveni de Poloni, de cari Românii sunt legaţi prin jurământ
de credinţă. împăratul vrea să ia totul, ca şi când provinciile
cucerite dela Turci n'ar fi nimic, în timp ce Poloniei, cu toate
sacrificiile făcute, cedând înfloritoare provincii Moscoviţilor numai
să-i atragă în Liga Sfântă, nu-i va rămâne altă recompensă
decât zidurile goale şi stâncile Cameniţei 3 ).
Acum, când se deschidea seria violentelor lupte diplomatice
pentru lichidarea acţiunei Ligei Sfinte, în Octomvrie 1688, Şerban
Cantacuzino muri, lăsând în urma lui o solie pornită spre
Viena. Urmaşul său în scaunul Munteniei, Constantin Brânco-
!) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 107, f. 429—430.
2
) Ibidem, f. 439—440.
3
) *Arh. Vat. Principi, v. 118, f. 334—335.