ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢÂRILE ROMÂNE 371
Polonia cu tunurile şi caretele cu muniţiuni îngropate lângă
-Şiret 1 ).
După sacrificii istovitoare pentru puterile regatului, Polonii
reuşiră să se facă astfel stăpâni pe Nordul Moldovei, prin garnizoanele
lăsate în Soroca, Suceava, Câmpulung şi Neamţul. Ţinutul
Lăpuşnei şi Orheiului îl stăpâneau Tătarii, iar Constantin
Cantemir „domnia numai Iaşii cu ţara de jos" 2 ).
4. încetarea negocierilor de pace cu Turcii.
Stăpânirea polonă, atât de scump plătită, asupra Moldovei de
Sus, Sobieski căuta să o utilizeze pentru a stoarce cât mai mare
profit în negocierile cu Turcii. Era nevoie însă, ca garnizoanele
leşeşti, dacă nu vor putea să întindă dominaţia polonă şi asupra
restului ţării, să se menţină cel puţin în situaţia aceasta până la
încheierea păcii.
Dar pierderile suferite în campania trecută ridicau înaintea
regelui mari greutăţi nu numai pentru noui înarmări, ci şi pentru
aprovizionarea şi întărirea garnizoanelor din cetăţile moldoveneşti.
Sobieski apelă deci din nou la resursele financiare ale
Sfântului Scaun. In scrisorile trimise la Roma regele arătă marile
sacrificii făcute de Poloni pentru continuarea războiului cu
păgânii în interesul creştinăţii şi stărui asupra succeselor obţinute
campania trecută, mai cu seamă prin cucerirea Sorocei,
cetate înespugnabilă, la care Turcii ţineau foarte mult, pentru siguranţa
transporturilor de proviziuni pe seama Cameniţei 3 ). Solicitările
de bani rămaseră însă fără efect şi în Martie 1692 sosi
la Varşovia vestea că papa a cedat dijmele regatului de Neapole
lui Leopold, pentru a continua războiul cu Turcii, iar Poloniei
nu-i dă nimic. Regele se arătă profund indignat de această nedreptate
şi cercurile politice polone vorbeau insistent despre
nevoia de a încheia pacea separată cu Turcii 4 ).
Plin de revoltă şi indignare era regele şi împotriva lui Leopoldj
care în campania trecută nu i-a dat ajutorul promis, iar
1) Bibl. Vat. BaBrb. lat. v. 6562, i. 180.
) Kog&lniceanu, Letop. II, p. 38.
2
) Bibl. Vat. Barb. lat. v. 6562, f. 169—171.
3
4) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 110, f. 171—172; Bibl. Vat. Barb. lat. v
•€562, f. 204.
24«