ANUARUL - DSpace

CAP. V.
LIGA SFÂNTA ŞI RIVALITATEA POLONO-AUSTRIACÂ PENTRU
SUZERANITATEA ŢÂRILOR
ROMÂNE
1. Liga Sfântă şi atitudinea domnilor români.
In timp ce se destrămau astfel toate rezultatele campaniei
din Bugeac şi din Moldova, factorii diplomatici poloni, imperiali
şi mai cu seamă cei pontificali — cari urmăreau cu interes
acţiunea lui Kunicki şi a lui Ştefan Petriceicu, considerând-o un
însemnat început al ofensivei creştine la gurile Dunării — continuau
a lucra pentru organizarea marei cruciate împotriva Turcilor,
prin atragerea Veneţienilor şi a Moscoviţilor în liga creştină.
In urma insistenţelor lui Buonvisi, un sol imperial plecă în
Decemvrie 1683 la Veneţia, propunând alianţa contra Otomanilor.
Ea fu primită de Signorie şi la sfârşitul lui Ianuarie 1684
Contarini veni la Linz pentru începerea negocierilor. In decursul
lunei Martie delegaţii poloni, imperiali şi veneţieni, luând ca bază
tratatul polono-austriac, hotărâră punctele Ligei Sfinte, prin cari
alianţa se va îndrepta numai împotriva Turcilor, în nici un caz
împotriva vre-unei puteri creştine, iar puterile contractante vor
începe operaţiunile războinice independent, păstrându-şi fiecare
ce a cucerit, cedând însă în favorul celorlalte părţi teritoriile,
asupra cărora puterea respectivă va putea invoca dreptul istoric.
In ce privea stăpânirea Munteniei şi Moldovei nu s'au luat
hotărâri definitive, pe deoparte să nu înstrăineze pe domnii români,
de alta, fiindcă ele constituiau un teren de rivalitate între
Poloni şi Imperiali. Se specifica apoi dorinţa părţilor ca în ligă
să fie atraşi cu orice mijloace şi ţarii moscoviţi. Nici una din
puteri nu va trata pace separată cu Turcii. Alianţa era pusă sub
protecţiunea papei. Veneţia ratifică tratatul şi în 31 Martie 1684
Liga Sfântă primi binecuvântarea pontificală 1 ).
i) Hurmuzaki, Vi, p. 102—107; Frakndi V., o. c. p. 83—84; V. Zaborovs.chi,
o. c. p. 53, nota 2.