ANUARUL - DSpace

O LEGIUNE ITALIANA ÎN TRANSILVANIA 439
Transilvania, care, în ultimele zile, pierduseră o bătălie după
alta şi unde partidul reacţionar era mai numeros.
„Nevoind să se uzeze de prezenţa mea, spre a se lua o
hotărîre disperată, m'am îndreptat către Orşova, ca să asigur
trecerea acelora care ar fi preferat exilul sclaviei.
„îmi rămânea de ales între două lucruri: liniştea mormântului,
sau sfâşietorul martirolog al exilului. Mă îndemna spre
cea dintâi scârba de o viaţă grea de atâtea întâmplări şi în care
abia dacă mă bucurasem de vreo plăcere: însă îndatorirea de
cetăţean, de patriot, de tată de familie, mă îndemnă să plec fruntea
în faţa celei de-a doua soluţii ... De aceea am ales exilul şi
am venit în Turcia, pentru ca mai apoi să mă duc la Londra...".
Cât despre colonelul Monti şi Legionarii săi, în număr de
abia 450, la 20 August 1849 se retrăseseră la Orşova 1 ), de
unde se şi grăbise a se pune în legătură cu Cerruti, agentul
piemontez dela Belgrad, în tovărăşia căruia fusese trimis în
Orient.
Legionarii italieni erau într'o stare de plâns, istoviţi, nemâncaţi,
aproape goi. Autorităţile sârbeşti se grăbiseră să-i
dezarmeze, iar Monti, simţind întreaga răspundere, nu se mulţumise
să adreseze un memoriu principelui Alexandru al Serbiei,
prin care cerea ajutoare şi ocrotire (după ce adresase o înflăcărată
proclamaţie de rămas bun Naţiei maghiare 2 ), ci lua grabnice
măsuri pentru retragerea Legionarilor în Turcia, de teama
răzbunării Austriei, ai cărei supuşi erau.
Kossuth, cu Statul său Major se afla la Vidin, după ce fusese
trecut de autorităţile turceşti pe teritoriul nostru. Spre Vidin
se îndrepta deci şi Monti cu ai săi, în aşteptarea unei posibilităţi
de repatriere in Piemont.
MONTI CU LEGIONARII SAl LA VIDIN, LA GALLIPOLI,
IN SARDINIA.
Ajuns în lagărul dela Vidin; bine primit de autorităţile otomane
(care refuzaseră a-i preda Ruşilor pe refugiaţii politici
din Ungaria); bucurându-se mai ales de sprijinul lui Fuad-
]
1 Bettoni —Gazzago, op. cit, pp. 160 urm.
2
) Textul în Vigevano, op. cit., pp. 20 urm.