ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 247
Leopold cu 100.000 taleri anual 1 ). Planurile lui Ludovic XIV
şi ale pribegilor din Ardeal primiră însă o neaşteptată lovitură.
Noul vizir Kara Mustafa se văzu nevoit să renunţe la intenţia
de a ataca Austria 2 ) şi să-şi îndrepte armata în Ucraina,
împotriva lui Doroşenco, care făcu jurământ de credinţă Moscoviţilor.
Rezidentul imperial la Poartă Kindsperg, profitând de
această conjunctură, ridică energice proteste împotriva alianţei
dintre pribegi, Apafi şi Ludovic XIV, arătând că tovărăşia acestora
se îndreaptă spre Ungaria, unde vor să pună rege fie pe principele
Iacob, fiul lui Sobieski, fie pe marchizul Bethune. Vizirul
scrise îndată lui Apafi interzicând pribegilor să primească
vreun ajutor strein, cerând totodată desminţirea insinuărilor lui
Kindsperg 3 ). Lipsiţi astfel de învoira şi ajutorul Porţii, care voia
să aibă linişte în timpul campaniei contra Cazacilor, rebelii unguri
se văzură nevoiţi să se mulţumească deocamdată cu ajutorul
ce îl va trimite Bethune din Polonia.
De altă parte însă nici Sobieski nu putu împlini nădejdile
lui Ludovic XIV şi ale rebelilor unguri. Opinia publică din Varşovia
era hotărât potrivnică unui războiu cu Leopold, iar nunţiul
Martelli mişca totul pentru a împiedeca o asemenea acţiune anticreştină
4 ).
In acelaş timp împăratul, pentru a zădărnici uneltirile franceze
din Polonia, trimise la Varşovia un emisar al său, propunând
încheierea unui tratat de alianţă. Fiind energic sprijinit
în această acţiune de Vatican, Leopold reuşi să câştige de
partea sa dietă polonă, care ceru regelui reluarea negocierilor
cu Viena şi părăsirea politicei franceze şi la 24 Aprilie
1677 se încheie între Sobieski şi împărat un tratat de neutralitate
5 ).
Prin aceasta, consecinţele dezastruoase, pe cari le aştepta
Leopold de pe urma păcii turco-polone, fură micşorate, dar nu
înlăturate. Kara Mustafa anume dădu, în Octomvrie 1677, de
i) Tôrténelmi Tdr, 1890, p. 519; Tôrok-magy. dllamokm. V, p.
419—421; /. Hudiţa, Hist, des relations etc., p. 481 squ.
-) Hammer, o. c. XII, p. 5—6.
3
) Mon. Com. R. Tr-niae, XVI, p. 55—56.
•») N. A. de Salvandy, o. c. p. 226—230.
5
) I. Hudiţa, Hist, des rel. dipl., p. 289—290; Waliszeivski, o. c. II,
p. 50 squ.