ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 205
trimiţând la Poartă o ambasadă în frunte cu contele Caprara,
pentru a obţine prelungirea păcii dela Vasvâr. Ajuns la Constantinopol,
ambasadorul se convinse îndată că nici nu poate fi
vorba de o înoire a păcii cu Turcii, cari dimpotrivă pregătesc cu
mare aparat războiul spre Ungaria 1 ). Aici însă avu prilejul să ia
contact cu Gh. Brancovici, care nădăjduia să ajungă, prin o răscoală
a creştinilor din Balcani, pe tronul despoţilor sârbi, apoi
Cu refugiaţii ardeleni Csâki şi Pâsko, cari se legau- cu Şerban
Cantacuzino să detroneze pe Apafi, plan sprijinit şi de Kunitz
şi de Caprara, care pe această cale nădăjduia să câştige pe domnul
Munteniei pentru Imperiali 2 ).
In acest timp Poarta numi în Aprilie pe paşa din Buda serascher
al oştilor cari urmau să plece în ajutorul lui Thokoly 3 ),
porunci domnilor români să se grăbească şi ei cu oastea în sprijinul
căpeteniei de rebeli din Ungaria 4 ) şi în Maiu contingente
turceşti plecară din Silistra cu aceeaş destinaţie. La 14 August,
când Otomanii sosiră în tabăra lui Thokoly, Caşovia fu cucerită
din mâna Imperialilor, rând pe rând cetăţile Szâdvâr, Eperjes,
Tokay şi Putnok ajung sub stăpânirea rebelilor unguri, iar la
8 Septemvrie Imperialii pierd şi puternica cetate Filek. Ca o încoronare
a acestor cuceriri Thokoly, în 16 Septemvrie 1682,
primi din mâna serascherului rescriptul împărătesc şi coroana,
prin care padişahul îl numia rege al Ungariei, în limita hotarelor
tratatului dela Vasvâr 5 ). Ca urmare a preparativelor făcute
prin acţiunea rebelilor în Ungaria. Poarta la 2 Ianuarie 1683
dădu de veste tuturor începutul campaniei împotriva Imperialilor
8 ).
încoronarea lui ThokcJly ca rege al Ungariei vasale Turcilor
şi veştile, ce soseau despre înarmările otomane, determinară
o grăbire a negocierilor pentru încheierea alianţei polone-germane.
In dieta, care se întruni la 27 Ianuarie 1683 la Varşovia 7 ),
Sobieski arătă preparativele militare ale Turcilor, cari, în cazul
!) /. Radotrici, Situaţiunea internaţională a principatului Ţării
Româneşti în vremea lui Şerban Cantacuzino, An. Ac. Rom. Mcm.
S. Ist. Ser. II, v. XXXVI, p. 952.
2
) lbidem.
s) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 100- f. 183—180.
) Magazinul Istoric, II, p. 27.
4
5) Angyal D., o. c. I, p. 278.
6
) Hammer, o. c. XII, p. 79.
7
) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 101, f. 20—29.