ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂN H 395
păstrându-se graniţele dinainte de ultimele două războaie, separându-se
vechile hotare ale provinciilor polone de ţara Moldovei
şi alte ţinuturi ale Imperiului Turcesc, fără ca nici o parte să mai
ridice pretenţii, sau să facă cuceriri în teritoriile legitim stăpânite
de cele două puteri, evitând orice atingere sau tulburare a
hotarelor şi păstrând cu sfinţenie integritatea lor.
Toate locurile şi întăriturile, mari sau mici, cari se află, între
vechile hotare ale Moldovei, în stăpânirea Polonilor, vor fi
evacuate de Leşi, rămânând ca numita provincie întreagă să se
bucure de starea de pace şi libertate, care a avut-o înainte de
ultimul războiu.
Cetatea Cameniţei, aflătoare între vechile hotare ale Poloniei,
va fi evacuată de oastea turcească şi lăsată întreagă, iar Poarta
nu va mai ridica nici o pretenţie asupra Podoliei şi Ucrainei;
totodată substitutul hatmanului Cazacilor ucrainieni, stătător în
Moldova, va fi îndepărtat.
Ostile polone vor începe cât mai curând evacuarea fortăreţelor
dintre vechile hotare ale Moldovei, iar în primele zile ale
lui Martie se va proceda fără întârziere la evacuarea Cameniţei,
terminându-se această operaţiune până cel mult în ziua de 15
Mai.
Nimeni dintre popoarele supuse Porţii, şi mai cu seamă Tătarii,
nu vor fi îngăduiţi ca sub pretextul diferitelor controverse
asupra graniţei să năvălească peste hotare, să răşluiască, sau să
robească; în sensul acesta se dau ordine exprese vizirilor, beglerbegilor,
hanului Crimeii, Nuredinului şi altor sultani, precum
şi domnului Moldovei, să păstreze cu cea mai severă sfinţenie
pacea, liniştea, siguranţa şi neatingerea hotarelor, pedepsind pe
vinovaţi şi despăgubind relele cauzate peste graniţă. La rândul
lor şi Polonii se obligă a observa aceleaşi măsuri privitor la
graniţa Imperiului.
Ori de câte ori regele Poloniei va păstra pacea, după cum se
prevede în capitulaţiunile anterioare, domnul Moldovei, la rândul
său, dat fiind că din vechime a întreţinut sinceră şi bună înţelegere
cu regii Poloniei, să fie şi de acum în colo cu toată sinceritatea
faţă de ei. Deasemenea, dacă din Moldova, sau din celelalte
provincii ale Imperiului, cineva ar fugi peste graniţă, să
nu fie primit în Polonia şi iarăşi dacă cineva, în vre-un fel
oarecare, ar fugi pe teritor polon şi de acolo va începe să neliniştească
provincia sa, asemenea oameni, când vor fi observaţi,