ANUARUL - DSpace

376 1. MOGA
De altfel, de această linişte era nevoie, fiindcă acum reîncepură
negocierile de pace cu Poarta şi Cantemir era destinat
ca mijlocitor al corespendenţei ambasadorului francez şi al lui
Thokoly cu Polonia, pe la vama din Câmpulung. Cu toate că
hanul căuta să constrângă pe Poloni la încheierea păcii prin
înspăimântătoare incursiuni de pradă în Vodhinia, negocierile
n'au dus la nici un rezultat. Dimpotrivă, în Iunie încă, în
consiliul de războiu Polonii deciseră blocarea Cameniţei 1 ),
regele promiţând că va conduce personal campania. Visteria însă
era secătuită 2 ), iar nunţiul apostolic Santacroce, văzând opinia
publică îndreptată spre pace, dădu bani puţini, având convingerea
că în această campanie nu se va face nimic 3 ). Şi într'adevăr
tot ceeace putu realiza hatmanul Iablonowski, conducătorul
cmpaniei din acest an, fu ridicarea la o leghe distanţă de Cameniţa
a fortului Brant, numit după colonelul care fu însărcinat să
blocheze cu 4000 oameni cetatea turcească în cursul iernei acesteia
4 ). In acelaş timp însă şi Constantin Cantemir, unindu-se cu
Daltaban paşa, serascherul dela Obluciţa, cu hatmanul Steţu şi cu
câteva mii de Tătari, tăbărî în ultimele zile ale lunei Septemvrie
sub zidurile Sorocei, pentru a constrânge garnizoana prin viguros
asediu să iasă din cetate.
La începutul operaţiunilor serascherul trimise un om la Rap,
comandantul celor 600 Cazaci şi Poloni cari formau straja, ccrându-i
să predea prin bună înţelegere cetatea. Comandantul arăta
solului bogatele proviziuni şi muniţia de care dispunea el „nu
pentru a preda, ci pentru a apăra cetatea", apoi îl retrimise în
tabără cu răspunsul că Soroca va fi cucerită numai dacă se va trece
peste cadavrul lui. Serascherul începu deci asediul, bombardând
timp de 13 zile cetatea şi, ridicând meterezuri, încercă să o cuprindă
prin trei puternice asalturi. Asediatorii însă fură respinşi cu
mari pierderi şi curând se văzură convoaie întregi de cară ducând
răniţii spre Iaşi. In ziua de 9 Octomvrie, în cele din urmă
se recurse la „lagumuri". Cu ajutorul unei mine asediatorii reuşiră
să facă o largă spărtură în zid, prin care încercară un ultim
!) *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 111, f. 272
2) Ibidem, f. 320.
3) *Ibîdem, f. 388—389.
4) *Ibidem, f. 429; Hurrnuzaki, Docum. XVI, p. 286.