ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 333
Dosoftei cu moaştele Sf. Ioan cel Nou. La rândul lor. Cazacii
şi Polonii jefuiră oraşul, ridicară odoarele scumpe de prin biserici
şi mănăstiri şi ceeace mai rămase neatins de manile sacrilege,
fu mistuit de focul care cuprinse clădirile sfinte, din cari şi a
treia zi se mai vedeau ridicându-se coloane de flăcări şi fum 1 ).
A doua zi după această funestă vizită regală, crezându-se că au
şi apărut Tătarii în capitala incendiată, fu repezit maestrul de
vânătoare Atanasie Maczinski până în oraş, ca împreună cu garnizoana
de acolo să prindă pe Cantemir Vodă, dar podghiazul
leşesc se reîntoarse fără ispravă, negăsind nimic. Abia ziua următoare
(17 Septemvrie), când garnizoana părăsi oraşul, fură
văzuţi Tătarii şi Turcii intrând în Cetăţue, puşcând de după ziduri
în urma Leşilor.
t) Incendierea capitalei de către Poloni pare a fi sigură. Bănuiala
că Moldovenii sau Tătarii ar fi aprins mănăstirile nu poate fi susţinută,
fiindcă principele Iacob Sobieski (v. Al. Lapedatu, o. c. p. 31) nu
aminteşte o asemenea faptă — care nu putea fi trecută cu vederea —
ci constată că în ziua de 15 Sept. regele a intrat Iaşi, chiar în palat
(château), adăugând," în acelaş timpi în. orice.caz.în aceeaşi zi că „s'a
ars oraşul, care e deja destul de pustiu". Corespondenţa, prin care fu
informat Vaticanul de cele întâmplate, evită să mărturisească cine
sunt autorii incendiului, mărginindu-se a spune că Polonii „Iassi
teneri non poterant propter ineptitudinem defensionis in quo et D.
Residens Venetus covenit. In super incendium casuale monasteria
circum corripuit" {'Arh. Vat. Nun. Pol. v. 105, f. 360). Că acest pârjol
incidental a fost cauzat de Poloni — după cum susţine Dim. Cantemir
(Viaţa etc. ed. cit. p. 65) — ne-o confirmă informaţia publicată de d„
Iorga (St. şi doc. XI, p. 169) că ..accampatosi l'essercito sotto Iassi,
l'insolenza de' soldati accese il fuogo nelli tetti delle chiese greche,
nelle quali erano ricovrati gl'habitanti et il meglio delli loro
baveri e, perche si vedeva difficoltà di preservare quella città
e castello, si retiro il presidio e monitioni, per esser quel popolo
di fede incerta". Deşi regele luă sub protecţiunea sa pe
fruntaşii moldoveni cari voiau să-1 urmeze, fie că n'a putut, fie
că nu mai avea rost să o facă, n'a împiedecat pe soldaţi să aprindă
şi să jefuiască. De altfel acea ..insolenza", mai bine zis excesele soldaţilor
poloni în cursul .campaniei, sunt bine cunoscute nunţiului apostolic
din Varşovia din rapoartele primite din tabără, aceste violenţe
fiind unul din motivele cari se credea că determinaseră pe Moldoveni
să refuze venirea în tabăra regală (Arh. Vat. Nun. Pol. 105, f. 326—327).
In seama acestor soldaţi nedisciplinaţi fu lăsat Iaşii, un oraş care, neputând
fi apărat, nu mai prezenta nici q importanţă strategică pentru
Sobieski.