ANUARUL - DSpace

SOBIESKI Şl ŢĂRILE ROMÂNE 199
Moldovei trebui să plătească 3000 lei paşei din Cameniţa, lăsând
în cetate un pârcălab, pe care păgânii nu-1 ţineau în seamă, batjocorindu-1
şi ameninţându-1 cu lovirea 1 ). De altă parte Halii paşa,
comandantul Cameniţei, nu numai că nu se mulţumea cu tributul
Moldovei întrebuinţat pentru nevoile garnizoanei, dar lipsi ţara
de cel mai de seamă venit, vama Hotinului de pe Nistru şi aduse
la disperare pe locuitori, cari din cauza neîncetatelor beilâcuri
şi a tot felul de cărăuşii şi-au părăsit casele fugând în ţările
vecine. Nenorocirea Moldovei era de nedescris. Toate previziunile
de grâu din anul trecut fură strânse în magaziile din Cameniţa,
iar recolta din acest an era foarte slabă. „Această ţară,
— scrie Ştefan Petriceicu prin Iunie Porţii — părăsită de toate
puterile sorţii şi privind cu desnădăjduire în viitor, îşi aşteaptă
mântuirea de pieire numai în credinţa în minunile atotputerniciei
dumnezeeşti" 2 ).
In loc de o uşurare a situaţiei, Petriceicu-Vodă primi ordine
dela Poartă să plece împreună cu domnul Munteniei şi
banul Crimeii în ajutorul lui Doroşenco, lăsând ţara pe mâna
păgânilor 3 ). In această situaţie mântuire nu mai putea fi decât
la creştini şi domnul Moldovei, cu precauţiunea impusă de starea
disperată, în care se afla, îşi îndreptă gândul spre Poloni,
spre împăratul Leopold, spre republicele Genovei şi Veneţiei,
punând la cale o mare acţiune diplomatică, ce urma să fie dusă
la bun sfârşit de Petru Parchevich, pentru a determina o expediţie
comună, pe mare şi pe uscat, împotriva Turcilor.
Pregătirea acestei acţiuni începu în Ianuarie, când fu redactată
scrisoarea către Genovezi, iar în Martie, când fură pregătite
scrisorile către Veneţieni, la această acţiune se asociase şi domnul
Munteniei Grigorie Ghica şi Petru Deodat arhiepiscopul Sofiei,
în numele creştinilor din Serbia, Bulgaria, Tracia şi Macedonia
4 ). Stăruinţe mari urmau să se facă la Varşovia şi la
Viena, de unde cei doi voevozi români căutau să obţină o apropiată
intervenţie a oştirilor imperiale şi polone în Ţările Române.
!) N. Iorcja, St. şi doc. XI, p. 148—149.
2
) Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 290.
3) Ibidem, III, p. 287.
) Pejachevich, Peter Frh. von Parchevich, Archiv für öesterreichische
4
Geschichte, LIX, p. 625—627; Columna lui Traian. III (1882),
p. 477—479.