ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMANE 393
vit, în timp ce delegaţii imperiali, contele von Oetingen, Leopold
von Schlick, contele Marsigli şi reprezentantul Veneţiei Cario
Ruzzini erau cu cartierul într'un sat din apropiere 1 ).
Către sfârşitul lunei Octomvrie toţi delegaţii erau strânşi
în congres la Carlowicz. In zilele de 27 şi 28 delegaţii îşi făcură
reciproc vizitele oficiale, prezentându-şi credenţialele, apoi în 4
Noemvrie se deschise congresul, luându-se hotărârea că fiecare
din împuterniciţii ţărilor negociante să fie liber a trata punctele
sale direct cu Turcii, cu condiţia ca tratatul special încheiat
să fie dat în păstrare miniştrilor mijlocitori, până la semnarea
tratatului general 2 ).
înainte de începerea negocierilor între .diferitele puteri şi
Poartă, Malachowski căută să obţină printr'o atitudine dârzâ
recunoaşterea Cameniţei în stare nevătămată ca fiind în posesiunea
Poloniei, lăsând să se înţeleagă, că de acceptarea din partea
Turcilor a acestei formule atârnă participarea, sau abţinerea
Leşilor dela negocieri 3 ). Cererea lui Malachowski însă nu obţinu
sprijinul Imperialilor, cari până la mijlocul lunei Noemvrie fixară
în general viitoarea graniţă dintre imperiu şi provinciile
turceşti 4 ), dimpotrivă, ambasadorii austriaci aveau instrucţiuni,
ca din cauza atitudinei Poloniei să nu lase a se întârzia semnarea
tratatului 5 ).
In astfel de împrejurări, ambasadorul polon, cunoscând situaţia
precară din regatul său şi văzând de altă parte pericolul unei
păci separate între Imperiali şi Turci, fu constrâns să intre şi
el în negocieri cu delegaţii Porţii. In ziua de 21 Noemvrie avu
loc prima întâlnire oficială a delegatului polon cu delegaţii otomani.
Rezultatul n'a fost încurajator pentru Leşi. Turcii pretindeau
evacuarea forturilor ridicate în Bucovina şi în jurul Cameniţei,
iar Polonii, potrivit instrucţiunilor avute, înaintau prima
serie de propuneri, cerând nu numai restituirea stătu quo ante
a Cameniţei, dar şi cedarea Ucrainei, Moldovei şi a Munteniei.
!) M. R. Popovic, o. c. p. 48.
2
) Ibidem, p. 50; Wagner Fr., Historia Leopoldi Magni Caesaris
Augusti, Pars II, ad a. 1704, Augustae Vindelicorum, anno 1731, p.
452—453.
3
) Hitrmvzaki, Fragmente, III, p. 445—446.
4
) M. R. Popovic, o. c. p. 53 si urm.
5) Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 448—449.