ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 255
trimis al voevodului din Moldova şi dacă regele ar fi putut
pleca cu armata împotriva Turcilor, ambele principate române
încă în acest an şi-ar fi scuturat jugul otoman şi s'ar fi confederat
cu Polonia. Din acest motiv regele se plânge că misiunile
sale trimise la Moscoviţi, la Viena şi Roma n'au putut sosi
la timp la destinaţie, pentru a avea răspunsul încă în cursul
acestei luni August 1 ).
In acelaş timp regele, îngrijorat fiind de ştirile primite
despre tratativele ce le duceau Imperialii cu Poarta pentru reînoirea
tratatului delà Vasvàr şi ştiind de misiunea ce o trimisese
ţarul la Viena pentru alianţa contra Turcilor, rugă pe
Martelli, să ceară colegului său din Viena a stărui pe lângă Leopold
pentru încheierea cât mai grabnică a ligei cu Moscoviţii,
pentru ca astfel să fie zădărnicit scopul negocierilor, pe cari le
duceau Imperialii la Constantinopol. In momentul când împăratul
va porni războiul în Ungaria, regele va pleca îndată şi el
împotriva Turcilor, contând şi pe ajutorul Moldovenilor, cari
nu mai pot suporta jugul actualului vizir 2 ).
Din cele de mai sus rezultă că Duca-Vodă făcuse demersuri
pe lângă Sobieski. Trimiterea soliei amintite la Varşovia însă
nu poate fi luată ca o sinceră schimbare de orientare politică
a domnului Moldovei spre Poloni, ci ca măsură de prevedere
dictată de împrejurarea ca în jurul său se negocia
intens unirea armelor moscovite, polone şil împeriale, a căror
acţiune comună, dacă îl va găsi potrivnic, îi va aduce pierderea
domniei. Motive de nemulţumire faţă de Turci domnul Moldovei
avea, din cauza că aceştia, determinaţi de Cantacuzini, cari
se bucurau de mare trecere la Poartă, i-au luat domnia Munteniei
şi numai datorită faptului că reuşi concomitent să provoace
mazilirea lui Antonie Russet, Duca-Vodă putu să-şi menţină
cuca, trecând în tronul vacant al Moldovei, mai săracă decât
sora ei de peste Milcov. Apoi lăcomia lui Duca-Vodă, care privia
domnia cu ochii cruzi şi nesăţioşi ai unui samsar, fu grav
lovită de istovitoarea sete de bani a marelui vizir, constituind
aceasta unul din principalele motive, pe cari domnul le aducea
pentru justificarea apropierii lui de Leşi înaintea privirei bă-
1) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 97, f. 453—454.
2
) Ibidem, f. 499.