ANUARUL - DSpace

442 ALEXANDRU MARCU
In felul acesta lua sfârşit încercarea unora dintre factorii
determinanţi ai Risorgimentului italian, de a consolida colaborarea
dintre Piemont şi unele popoare din împărăţia Habsburgică,
de sub stăpânirea căreia să străduiau să se emancipeze
deopotrivă.
încercarea aceasta nu avea să rămână izolată. Nu va trece:
mult şi se va pune la cale organizarea unei Legiuni maghiare
în Italia, sub auspiciile lui Garibaldi. Despre soarta acestei Legiuni
şi despre repercusiunile pe care le-a avut colaborarea dintre
Italieni şi Ungurii lui Kossuth asupra evenimentelor în legătură
cu Unirea Principatelor, am avut însă prilejul să ne ocupăm
în de-aproape, în lucrarea noastră întitulată „Conspiratori
şi conspiraţii în epoca Renaşterii politice a României".
După cum s'a văzut, precipitarea evenimentelor din Ungaria,,
în legătură cu campania din 1849, nu îngăduise Legiunii lui
Monti să ia parte efectivă la luptele din Transilvania, decât in
faza lor finală şi numai întâmplător. Iată însă că printre ofiţerii
italieni, înrolaţi în armata austriacă — de oarece erau din acele
părţi din Nordul Italiei, supuse încă Austriei — se aflà, cu garnizoana
în Cluj, căpitanul Antonio Beltrami, care luptase în rândurile
Secuilor răsculaţi împotriva Românilor lui Avram Iancu,
deci a Austriacilor şi delà care a rămas o amănunţită relaţiune
asupra acestor lupte, încă nesemnalată. O vom reproduce în cele
ce urmează, reţinând în deosebi acele pasagii care interesează
mai de-aproape istoria revoluţiei româneşti din 1848—49. De
altfel, vom menţiona faptul că autorul acestei relaţiuni, tânărul
căpitan Beltrami, făcuse parte din Legiunea colonelului Monti —
in calitate de „căpitan în Statul Major" — în a doua parte a nefericitei
campanii din Banat. De îndată ce Legiunea, după amintitele
peripeţii, ajunsese la Cagliari, Beltrami se apucase numai
decât să-şi redacteze memoriile, spre a le publica — sub titlul:
„Lotte della Libertâ-Storia della Transilvania del 1848—1849 —
în „La Concordia" din Torino (Anul III, 10 August 1850, nr.
189 urm.), datându-le din Cagliari, la 15 Iulie 1850. Dedicaţia
era pentru Monti.