ANUARUL - DSpace

276 1. MOGA
Kunicki — Moldovenii au jurat credinţă regelui, republicei polone
şi Cazacilor, iar aceştia, la rândul lor, au făcut şi ei jurământ
Moldovenilor. In cursul luptei Românii s'au şi dovedit
oameni cari merită toată încrederea, bătându-se vitejeşte şi luând
parte însemnată atât la biruinţă, cât şi la pradă 1 ).
Acum Moldovenii şi Cazacii plecară spre gurile Nistrului,
prădând şi robind Bugeacul, — de o fertilitate, care rivaliza cu
Egiptul 2 ), — tăind bătrânii, infirmii, copiii şi femeile Tătarilor
şi aşa „au tras asupra codrului să se împreune cu boierii ce
erau trimişi de Petriceicu Vodă. Unde trecând şi boierii Prutul
pe la Fălciu şi adăogându-se şi Codrenii, s'au împreunat în
Ialpuh amândouă ostile" 3 ) şi tot prădând şi ucigând au ajuns,
sub zidurile Cetăţii Albe. Aici nădăjduiau să găsească mulţime
de negustori refugiaţi, bogăţii şi lucruri scumpe strânse în pripă
în cetate şi să treacă prin ascuţişul săbiei tot ce nu vor putea
lua cu ei 4 . Cetatea însă nu putu fi cuprinsă; se arse în jurul ei
şi se jefui ce se putu, apoi Kunicki hotărî să plece asupra Chiliei
şi Ismailului şi în acest scop ceru lui Sobieski să-i trimită artilerie
pentru asediu. Regele însă nu aprobă planul hatmanului
căzăcesc, fiind de părere ca oastea Cazacilor şi Moldovenilor
să se întoarcă spre Bugeac, să distrugă cuiburile Tătarilor şi sa
ocupe castelele dela gurile Niprului, deschizând astfel vechiul
vad al Cazacilor spre Marea Neagră 5 ).
Succesele obţinute până acum de Moldoveni şi Cazaci însă
fură de scurtă durată. Odată cu îngheţul Dunării, pe la mijlocul
lui Decemvrie, sosiră şi Tătarii din expediţiunea din Ungaria,,
cu caii slăbiţi, unii călare pe boi, dar încărcaţi de pradă. Kunicki
era cu oastea la Tobac, lângă Reni, când primi vestea apropierii
hanului şi îndată trimise înaintea Tătarilor pe Ştefan Cerchez
cu o seamă de Moldoveni, cari întâmpinară o parte a păgânilor
la Vălcăneşti.
Concomitent, hanul atacă în 2030 Decemvrie 1683 tabăra
lui Kunicki la Tobac şi Moldovenii şi Cazacii, surprinşi în timpul
când jăcuiau, au dat puţin înapoi şi fără a angaja lupta d;~
) N. Iorga, Studii istorice asupra Chliei şi Cetăţii Albe. Bucureşti,
J
1900, p. 238; Arhiva Istorică, h, p. 28.
) N. Iorga, St. şi doc. XX, p. 08.
2
) Kogălniceanu, Letop. II, p. 28.
3
) N. Iorga, St. şi doc XI, p. 145.
4
5) Ibidem; Arh. Vat. Nun. Pol. v. 103, f. 9—10.