ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 347
Cucerirea Ardealului de Imperiali lăsă însă pe Şerban să
vadă în ce măsură se poate încrede în asigurările lui Leopold.
Fentru a opune pornirilor cuceritoare ale împăratului o altă putere
creştină, prin care să-1 poată determina a-i primi toate rezervele
şi garanţiile cerute, Şerban încă la începutul anului 1688
trimise pe arhimandritul Isaia la Moscova, stăruind la partiarhul
Ioachim, în numele său şi al creştinilor din Balcani, să determine
pe ţarii moscoviţi la o acţiune imediată pentru eliberarea noroadelor
ortodoxe de sub stăpânirea păgână. Misiunea lui Isaia se
repetă în vara aceluiaş an, când arhimandritul fu trimis să negocieze
cu hatmanul căzăcesc Mazeppa şi cu ţarii moscoviţi, stăruind
să ia de urgenţă ei iniţiativa desrobirii creştinilor din Balcani,
împiedecând ca aceştia, sub pretextul eliberării, să fie subjugaţi
de Imperialii catolici 1 ).
Concomitent cu chemarea Moscoviţilor, Şerban stăruia —
după cum am văzut — în Iulie 1688, prin stolnicul Constantin
Cantacuzino şi la Poloni, să pătrundă îndată cu oştirile spre Ţara
Românească, pentru a preveni o pătrundere militară a Imperialilor
în aceste părţi. Dar cu toată însufleţirea cu care Sobieski
cu o lună înainte desenase înaintea lui Pallavicini drumul ales
pentru a-şi duce ostile la Roman, de unde să stăpânească mişcările
Imperialilor şi chiar ale lui Şerban, intervenţia rapidă, pe
care o cereau împrejurările politice, nu s'a produs.
In schimb Polonii primiră veşti despre tratativele domnului
muntean cu împăratul, în înţelesul că Şerban a şi încheiat tratatul
cu Leopold, angajându-se la plata unui tribut anual de 100.000
taleri 2 ). Cercurile politice din Varşovia fură adânc impresionate
de aceste svonuri, împăratul fiind acuzat cu înverşunare că
a trădat pe Poloni, deoarece cabinetul din Viena a declarat în
repeţite rânduri că Imperialii nu se vor atinge de Moldova şi
Muntenia. Pallavicini, îngrijorat de atmosfera alarmantă în care
şe discuta chestiunea Munteniei, căută să convingă pe intimii regelui
că Polonii fac confuzie când îşi revendică drepturi asupra
Munteniei. El anume a cercetat în Cromer şi s'a convins că istoricii
— după obiceiul local — spuneau Moldovei Valahia, iar
!) S. Dragomir, Relaţiile bisericei române cu Rusia în veacul XVII.
Ac. Rom. Mem. Seci. Ist. Ser. II, v. XXXIV, p. 1119—1123.
2
) Hi/rmuzali, Docum. XVI, p. 198.