ANUARUL - DSpace

SOBIESKI Şl ŢĂRILE ROMÂNE 277
cisivă, opunând rezistenţă continuă, legară tabăra, iar a doua zi
începură a se retrage spre Petrin. Pentru a înspăimânta pe creştini,
hanul aduse pe dealuri toţi ostaşii şi hergheliile, ca numărul
oştilor păgâne să pară cât mai mare şi Moldovenii şi Cazacii, cuprinşi
de frică, nu îndrăsniră să angajeze lupta nici când s'a
reîntors Cerchez cu oamenii săi dela Vălcăneşti. Cu necontenite
şi sângeroase hărţuieli, Moldovenii şi Cazacii ajunseră la o milă
distanţă de Prut, la Troian, unde, venind în ajutorul Tătarilor
o oaste turcească dela Ismail, păgânii, acum întăriţi, începură
să atace şi să bombardeze aprig tabăra creştinilor, fără a o
putea însă rupe. Aici „văzând Cazacii pre Moldoveni îndoiţi,
socotind să nu-i viclenească cu fuga, cum s'a şi întâmplat, i-au
pedestrit pe Moldoveni şi caii li băgase în tabără, iară ei pre
jos pre lângă tabără". Aşa au ajuns la gura Frumoasei, unde
Tătarii mai încercară asupra creştinilor un atac atât de impetuos
„că soarele un ceas bun nu s'au văzut de mulţimea săgeţilor",
fără ca păgânii să fi putut împrăştia tabăra creştină.
După patru zile de necontenite lupte, în ziua întâia de Crăciun
(4 Ianuarie 1684 st. n.) tabăra ajunse la gura Lărgii. Aici
boierii moldoveni, înfricoşaţi de puterea păgânilor, după ce ţinură
o consfătuire tainică, trecură în cursul nopţii Prutul fugind şi
după ei, peste zi, fugi şi Kunicki, luând-o spre Iaşi la Ştefan
Petriceicu. Acum se resfiră toată oastea Cazacilor. Moldovenii
căutară să scape, unii spre codru, alţii trecând Prutul pe luntri.
Au fost şi de aceia cari fură prinşi de sloiurile de ghiaţă şi mulţi
din ei sfârşiră în robia Tătarilor. La fel prinseră a se împrăştia
şi Cazacii; puţini fugiră cu Kunicki şi în faptul zilei, din toată
oastea mai rămaseră abia vre-o 6000 zaporojeni,' cari „văzând
că i-au viclenit şi Cuniţkie hatmanul, de i-au lăsat şi au fugit,
... şi-au rădicat dintre dânşii alt hatman, pe Movilă Polcovnicul".
Aşa au mai ţinut tabăra până seara, apoi „s'au tras, unii
pe pântece, care cum au putut, peste ghiaţa Prutului şi au trecut,
iar câţi au fugit prin stuh, i-au robit Tătarii fără samă de mulţi
şi Moldoveni şi Cazaci... şi aşa s'au isprăvit acea oaste" 1 ).
Din Iaşi, Kunicki scrise în ziua de 9 Ianuarie 1684 (st. n.)
regelui polon despre cele întâmplate şi aruncând vina dezastrului
asupra Moldovenilor, îi ceru urgent bani, cu cari era sigur că
!) Kogălniceanu, Letop. II. p. 29-30