ANUARUL - DSpace

400 i. MOGA
generalul Poloniei Mari, trecu prin Moldova spre Constantinopol
1 ). Scopul acestei răsunătoare vizite era, numirea de către
Poartă a unei comisii, care, în colaborare cu delegaţia leşească
prezidată de Leszczynski, să fixeze graniţa definitivă dintre Imperiu
şi regatul Poloniei. Cererea generalului leşesc fu acceptată.
In ziua de 27 Iulie 1700 Leszczynski fu primit în audienţă de
concediu 2 ) şi curând după aceia, întreaga solie porni înapoi spre
regatul polon, unde ajunse abia cătră sfârşitul lunei Septemvrie
3 ).
Prin aceasta se încheie actul final al păcii, care a pus capăt
frământărilor polone de peste 27 ani pentru stăpânirea Ucrainei
şi a Moldovei. Toate eforturile supraomeneşti, pe cari mintea
ageră, iscusinţa diplomatică şi eroismul militar al lui Sobieski,
le-a făcut în acest timp, pentru a ridica regatul polon la rangul
de factor determinant în soluţionarea rivalităţii dintre Austriaci,
Turci şi Moscoviţi pentru stăpânirea provinciilor dunărene, se dovediră
zadarnice şi neputincioase. Desnădăjduitele încercări, fie
din perioada campaniilor pentru alungarea puterii turceşti din
Podolia, Ucraina şi Moldova, fie din a doua perioadă, cea a
războaielor purtate în cadrul Ligei Sfinte, încercări prin cari
marele rege căuta să-şi icuiască stăpânirea în ţările noastre, îndepărtând
poftele hrăpăreţe ale celor trei mari puteri rivale, au
întâmpinat împotrivirea diplomatică a împăratului delà Viena,
gelozia ţarului delà Moscova şi s'au împotmolit în faţa rezistenţei
tăcute a domnilor Moldoveni şi a cetelor nedisciplinate ale
Tătarilor.
Polonia, înfrântă în tendinţele ei de expansiune spre Sud,
prin această pace fu scoasă din rândul puterilor concurente pentru
stăpânirea provinciilor dunărene. Locul ei îl va lua peste un
deceniu cu mai multă vigoare şi rezultate mai durabile puterea
moscovită, care va reuşi să-şi impună în cursul secolelor XVIII
şi XIX un covârşitor rol în rezolvarea chestiunei orientale.
!) P. P. Panaitescu, Călători poloni etc., p. 94 şi urm.
2
) Hammer, o. c. XIII, p. 33—35.
3
) P. P. Panaitescu, o. c. p. 110.