ANUARUL - DSpace

SOB1ESKI ŞI ŢÂRILE ROMÂNE 243
streini fără ştirea regelui şi orice veste rea ar afla să o comunice
sincer M. Sale 1 )., Regele, de sigur i-a arătat la timp domnului
pribeag intenţiunile sale de a încheia pace cu Turcii şi
Ştefan Petriceicu trebuia să fie mulţumit că poate sta în Polonia.
Prin Martie sosi timpul ca regele să împartă nobilimei cele
120 de demnităţi acum vacante 2 ). In ziua de 11 ale acestei luni
Ştefan Petriceicu se prezintă în audienţă la mareşalul Coroanei
şi arătându-şi meritele, câştigate'pentru republică în războiul
cu Turcii, ceru să i se dea şi lui una din demnităţile mai de.
seamă. Mareşalul, găsind justă cererea domnului, îl propune
senatului şi regelui pentru' rangul de cavaler, ceeace Sobieski
încuviinţă 3 ).
După ce astfelfu asigurată domnului posibilitatea de traiu
ca pribeag, credinciosul său hatman Grigore Hăbăşeşcul părăsi
Polonia şi căutând drumul Moldovei, coborî pe la sfârşitul lui
August în Transilvania. Aici se duse la curtea principelui Apafi,
care âi dădu ajutorul necesar şi în ziua de 3 Septemvrie hatmanul
cu soţia, 50 oameni şi 80 cai, se afla la Breţcu, aşteptând răspunsul
lui Antonie Vodă la cererea ce io făcuse să-i îngădue intrarea
în Moldova. Până atunci, hatmanul ruga pe principele Ardealului
să-i fixeze un loc, unde ar.putea aşteptă, cu toată casa şi vitele
lui, răspunsul domnului moldovean, amintind principelui că
e lipsit de mijloace, fiindcă în timpul pribegiei şi-a mâncat totul 4 ).
6. Ratificarea tratatului polono-turc.
Semnarea păcii delà Zurawna deslănţui furia opoziţiei
împotriva regelui, care era acuzat că a trădat republica de
dragul Franţei, lăsând Ucraina pe mâna Cazacilor rebeli, iar
Podolia şi Cameniţa în mâinile Turcilor şi în loc să continue
războiulcu păgânii, se pregăteşte să verse sânge creştin atacând
pe împăratul Austriei 9 ).
Cu toată această campanie desfăşurată de duşmanii regelui,
dieta, prin Februarie 1677, încuviinţă tratatul delà Zurawna şi
însărcina pe palatinul Gninski să obţină ratificarea lui la
!) Hurmuzaki, Docum. Supl. Ha, p. 108-^—109.
2
) N. A. de Salvandy, o. c. II, p. 200.
3) *Arh. Vat. Nun. Pol. 93, f. 148—149.
*) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVI, p. 287—290.
5
) N. A. de Salvandy, o. c. II, p. 230.
16*