ANUARUL - DSpace

SOB1ESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 299
Regele atunci, pentru ca operaţiunile lui militare să nu fie
totuşi streine de regiunile asupra cărora ridica pretenţii, se arătă
gata a-şi conduce oastea în Ungaria, ca împreună cu imperialii
să decidă soarta războiului cu Turcii într'o luptă mare. împăratul
refuză însă categoric propunerea şi Buonvisi se angaja
să-1 convingă pe rege de imposibilitatea de a colabora a celor
două armate, motivându-şi refuzul cu lipsa de prpoviziuni din
Ungaria şi cu faptul că, operând pe două fronturi separate, Imperialii
şi Polonii vor putea realiza succese mai mari pentru
creştini 1 ).
In timp ce Buonvisi căută să aplaneze conflictul dintre Leopold
şi Sobieski, împăratul, pentru a exclude în viitor posibilitatea
competiţiunilor polone asupra Transilvaniei şi Munteniei,
se grăbi să ia măsurile necesare, pentru a-şi creia o situaţie diplomatică
dominatoare în cele două ţări, punând astfel pe Sobieski
în faţa faptului împlinit.
La 5 Februarie 1685 dădu instrucţiuni călugărului iezuit
Antide Dunod să plece în Transilvania şi în Aprilie solul era
la Făgăraş, la Apafi, cu care începu negocierile. împăratul propunea
principelui să renunţe pe faţă la protectoratul otoman,
să primească pe cel austriac, să admită oaste germană în Ardeal,
să intre în Liga Sfântă şi să încheie alianţă cu Şerban Cantacuzino
sub autoritatea lui, ca rege al Ungariei, suzeranul legitim
al celor doi principi. Aceştia apoi, dându-şi reciproc ajutor,
să caute o apropiere cât mai mare între familiile lor prin
căsătorii, iar între ţările lor prin libertatea comerţului şi egalitatea
vămilor, luând în acelaş timp fiecare angajamentul ca nici
unul să nu încheie vre-un tratat fără ştirea celuilalt 2 ).
Apafi puse propunerile lui Dunod în discuţia comisiei emise
de cele trei staturi ardeleneşti, care, la începutul lui Aprilie, răspunse
cu o contrapropunere, cu totul deosebită de dorinţele imperiale.
Totuşi fu decis să se înceapă în această chestiune negocieri
cu Viena, trimiţând pe Ladislau Vajda la Curte, în acelaş
timp însă, pentru a nu fi suprins de o ocupaţie militară germană,
Apafi ordonă ridicarea armatei provinciale 3 ).
i) Frakndi V., o. c. p. 109—110.
-) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVIII, p. 33; Mori. Hunganae, Diploniataria,
XIV, p. 5 squ; V. Zaborovschi, o. c. p. 69.
3) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVIII, p. 33.