ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE 215
ocupate de Români, distruse îndată apărarea acestora şi Hussein
se grăbi a trimite câteva steaguri de spahii în ajutorul lor. Un
atac al husarilor poloni asupra acestora însă îi aruncă înapoi
în şanţ şi Românii, trecând îndată pe partea Polonilor, se retraseră
odată cu ei la grosul armatei leşeşti. In acelaş timp
Turcii concentrară atacul lor asupra trupelor lui Stanislav Bidzinski,
aşezat pe malul de jos al râului, spre Ţuţora, tăindu-i
o parte din oameni şi astfel asaltul Polonilor în ziua aceea fu
zădărnicit.
Toată noaptea armata polonă rămase în picioare, ridicând
noui şanţuri mai apropiate de inimic. In dimineaţa zilei de Sâmbătă
(11 Nov.) Sobieski recunoscu tabăra duşmană de aproape,
apoi ordonă asaltul general. După un intens foc de artilerie
mareşalul în persoană porni în fruntea pedestrimei la atac, până
lângă şanţurile inimice. Regimentele de infanterie se revărsară
asupra întăriturilor turceşti şi în mai puţin de un sfert de oră
palisadele fură tăiate şi trunchiurile de arbori îndepărtate. Atunci
Polonii se văzură loviţi fără de veste, din spate, de corpul spahiilor.
Cavaleria leşească interveni şi după două atacuri aruncă
pe Turci înlăuntrul şanţurilor pătrunzând odată cu ei în tabără
şi începu măcelul. Hussein, disperat, dădu pinteni calului şi cu
restul cavaleriei încercă drumul spre Ţuţora. Se lovi însă de
trupele generalului de câmp şi ale palatinului de Chiev Andrei
Potocki, şi în învălmăşală Hussein era pe punctul de a ajunge
în spatele Polonilor, când se văzu atacat de ducele Lituaniei,
Radziwil. Turcii căutară scăpare spre podul de peste Nistru,
dar ajunşi din urmă, fură tăiaţi de cavaleria lituană, unii
scăpară peste pod, fugind spre Cameniţa, alţii fură aruncaţi
în apă. Cei cari au trecut podul cu Hussein îndată fură luaţi
la goană şi tăiaţi de Români şi de cavaleria uşoară polonă anume
aşezată dincolo de apă. Infanteria cuceri tabăra şi curând
căzu în mâna Polonilor şi cetatea, în care se închisese o parte din
Turci.
Rămaseră morţi în această luptă de două ore, după izvoarele
polone, ca la 11.000 Turci, cu trei paşi, înafară de cei înecaţi
în Nistru, lăsând în mâna Polonilor banii necesari pentru solda
la 30.000 oameni pe şase luni, artileria întreagă cu 24 tunuri
grele, corturile cu aurăria şi argintăria paşilor, mulţime de cai
preţioşi şi catâri, arme, haine şi harnaşamente împodobite scump,
proviziuni bogate şi în urma despoierii celor căzuţi şi a prăzii