ANUARUL - DSpace

SOB1ESKI ŞI ŢÂRILE ROMÂNE 319
dovei a satisfăcut dorinţa vizirului de a fi readus pe fostul logofăt
din Polonia, căutând, fără îndoială, Costin, fie să ascundă
caracterul tratativelor domnului moldovean cu Leşii, fie să le
prezinte ca fiind făcute sub presiunea înarmărilor polone.
In acest timp negocierile domnilor români cu Polonii continuau
în vederea expediţiei ce se apropia şi care nu trebuia
sa-i găsească nepregătiţi. Astfel la Varşovia soseau asigurări
din Muntenia şi Moldova că, în momentul când regele va cobori
în persoană în fruntea oştilor, cele două ţări se vor declara de
partea lui 1 ).
Cei doi vecini urmau deci aceeaş politică de prevăzătoare
acomodare la împrejurări, fără a se lăsa surprinşi de evenimente.
Intr'adevăr, în timp ce stolnicul Constantin Cantacuzino
2 ) ţinea, în numele fratelui său, la curent pe Poloni cu pregătirile
războinice ale Turcilor, Cantemir, la rândul său, purta
corespondenţă cu hatmanul Iablonowski care, aşezat la graniţă,
ducea negocierile pentru supunerea Moldovei. In acest scop în
Iulie sosiră la rege soli de a-i lui Cantemir Vodă şi tratativele
erau atât de înaintate, încât nu mai rămânea decât împlinirea
dorinţei regelui, ca domnul moldovean să-şi tirimtă la Curtea
polonă un fiu şi doi boeri mari, cu plenipotenţa necesară, pentru
a primi în numele domnului, al clerului şi al ţării întregi, protecţiunea
regală 3 ).
Actul de închinare nu ştim să se fi făcut. Un acord în scris
între Cantemir şi Iablonowski pare. totuşi, a se fi încheiat la
Sniatyn 4 ). La jurarea lui însă nu s'a ajuns.
Toate acestea nu erau decât netezirea pe cale diplomatică a
terenului pentru cuceririle pe cari regele intenţiona să le facă
în acest an spre Dunăre. Biograful regelui polon, abatele Coyer,
pretinde că în dosul pregătirilor de războiu Sobieski ascundea
intenţia, tăinuită aproape tuturor, de a aşeza tronul celor două
ţări româneşti.pe fiul său, principele Iacob, care era neobosit în
1) /. Hudiţa, Recueil etc, p. 296—297.
2
) Arh. Vat. Nun. Pol. 105, f. 212—213.
3) JV. Iorga, St. şi doc. XI, p. 163.
4
) P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în cronicarii Grigorie Ureche
şi Miron Costin. Bucureşti, 1925, p. 118.