ANUARUL - DSpace

330 I. MOGA
Sobieski urgită din nou delà domnul Munteniei un' răspuns,
care, de data aceasta, sosi, dar nu fu pe placul regelui 1 ).
Planurile lui Sobieski se încurcară. De sub zidurile Budei
nu mai venia nici o ştire, nici delà Moscoviţi, a căror intrare în
acţiune contra Turcilor era aşteptată. Tăcerea lui Apafi apoi şi
atitudinea dubioasă a lui Şerban determinau pe rege să învinuiască
pe Imperiali, că prin acţiunea lui Scherffenberg în Transilvania
reţin pe domnul Munteniei să-şi execute angajamentul luat
de a se uni cu armata polonă 2 ).
Desgustat de aceste lucruri, regele lăsă să se înţeleagă că
1) *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 105, f. 320—321.
2) Hurmuzaki, Docum. XVI, p. 129—130 (nr. 288). Teama că Şerban
Cantacuzino va refuza să ţină promisiunea făcută, de a se uni cu
ostile leşeşti la Fălciu, se ivi îndată ce regele află dela Wierzchowski
de atitudinea lui Cantfmir, care, refuzând să treacă de partea Polonilor,
declară că se retrage la vecinul său din Muntenia, a cărui atitudine
o va urma şi el (*Arh. Vat. Nun. Pol. 105, f. 301—302). Sobieski
era îngrijorat că Şerban Cantacuzino, nefiind constrâns de împrejurări
în măsura în care era Constantin Cantemir, va tărăgăna
trecerea lui la Poloni până ce nu va vedea Buda căzută în manile
Imperialilor. Pentru a determina deci pe domnul Munteniei să acţioneze
cât mai repede în sensul înţelegerii avute cu Leşii, regele se
grăbi să intervină prin nunţiul apostolic din Varşovia la Buonvisi
să determine pe Imperiali ca, după ce vor cuceri Buda. să
înainteze în grabă dealungul Dunări, apoi să asedieze Timişoara (*Arh.
Vat. Nun. Pol. 105, f. 297—298), această din urmă mişcare fiind cerută
probabil de Şerban, care în negocierile lui cu Imperialii condiţiona
ruperea pe faţă de Turci şi colaborarea cu creştinii de cucerirea
numitei cetăţi dela Turci. Buda însă rezista încă atacurilor imperiale,
iar Şerban Cantacuzino, departe de a vedea clarificată situaţia
în Ungaria, se simţea mai de grabă ameninţat, decât favorizat de pătrunderea
Imperialilor în Ardeal. De fapt, dela intrarea generalului
austriac în Transilvania, se svoni că intenţia acestuia este de a pătrunde
în Muntenia, pentru ca unindu-se cu Şerban, cu Sârbii şi cu Grecii, să
înainteze spre Constantinopol (Mori. Hang. Dipl. XIV, p. 145). Tot timpul
cât cătanele împărăteşti cutreerară Ardealul se menţinu svonul
că Scherffenberg se va îndrepta fie spre Muntenia fie spre Porţile de
Fier (Ibidem, p. 149, 151, 285, 308). Intre Şerban şi Scherffenberg se
menţinu o strânsă corespondenţă (Ibidem, p. 368) şi prezenţa domnului
muntean cu castea în 13 August la Porţile de Fier (Tbrdk-magy.
tillamokm. VII, p. 18G—190) precum şi răspunsul neplăcut dat la solicitările
lui Sobieski întări credinţa că Şerban, constrâns de intenţiile
generaului austria';, caută să acţioneze în strânsă legătură cu Imperialii
nu cu Polonii.