ANUARUL - DSpace

2C8
I. MOGA
acelui an, la Bucureşti 1 ), în acelaş timp însă ele fură continuate
şi cu diplomaţii imperiali aflători la Poartă. In Ianuarie 1683
domnul Munteniei se grăbi să mijlocească trecerea unui agent
al lui Caprara peste Ţările Române în Polonia şi, de aici la Viena
2 ) şi nu peste mult, când simţi că ostile otomane se îndreaptă
spre Dunăre, trimise şi pe Csâky, tot prin Polonia, spre capitala
împăratului Leopold 3 ). Dela aceştia va fi aflat şi Sobieski de
înclinarea domnului muntean spre creştini şi de hotărârea
acestuia de a slăbi, cât îi va sta în putinţă, acţiunea Turcilor îndreptată
împotriva Vienei.
Gheorghe Duca avea situaţia cea mai critică. Scaunul Moldovei
şi mai cu seamă stăpânirea Ucrainei, atât de mănoasă în
venituri, oricum numai cu ajutorul Turcilor putea să le păstreze.
Hătmănia lui era însă rău văzută şi pizmuită de Poloni, cari
nu vor pierde prilejul să-şi recucerească un vechiu teritor, care
le-a aparţinut. Cu Şerban Cantacuzino, pe care vizirul nu lăsase
să-1 pârască la Poartă 4 ), domnul Moldovei era în aspră duşmănie,
pentru presupusul sprijin ce-1 dădea mulţimei de boieri
moldoveni, cari de groaza lui Duca emigrau în masă spre Polonia
8 ). Faţă de orientarea politică a domnului muntean, stăpânul
Moldovei şi al Ucrainei, temându-se de neprevăzutul ce-1 putea
aduce războiul iminent, evită să ia o atitudine precisă şi înfrânându-şi
ura contra vecinului de peste Milcov, îşi pregăti oastea
pentru a merge în tabăra vizirului, aşteptând ca desfăşurarea
evenimentelor să-A indice calea politică de urmat. In 24
Aprilie Duca-Vodă părăsi Iaşii cu 2000 ostaşi şi trecând prin
Ardeal, se îndreptă spre tabăra otomană dela Dunăre, în apropierea
Budei 6 ).
Şerban Cantacuzino, la rândul său, porni cu 4000 de oameni
şi evitând Ardealul, peste al cărui pământ trecerea îi fu inter-
1) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVI, p. 241.
2
) V. Zaborovschi Politica externă a celor trei principate, Ţara
Românească, Transilvania şi Moldova, dela asediul Vienei (1683) până
la moartea lui Şerban Cantacuzino şi suirea pe tron a lui Constantin
Brâncoveanu (1688). Bucureşti, 1925, p. 25.
3
) Rodonici, o. c. p. 953.
4
) Magazinul Istoric, II, p. 25—26.
B
) N. lor ga Despre Cantacuzini, Bucureşti, 1902. p. CXXXII.
Kogălniceanu, Letop. II, p, 25, 216—217.