ANUARUL - DSpace

ABOLIREA PROTECTORATULUI RUSESC 419
acest al doilea scrutin reuşiră numai candidaţi unionişti ca şi
în Ţara-Românească. Acum desideratele române, în sensul aspiraţiunilor
naţionale, erau asigurate. In adevăr, ambele Adunări,
întrunite în Iaşi şi Bucureşti, în toamna anului 1857 (Octomvrie)
votară aceleaşi desiderate — unirea, principele strein, regimul
constituţional şi complecta autonomie — formulate în
Moldova în şase puncte, iar în Ţara-Românească în patru puncte.
Adunarea din Moldova discută în plus şi chestitunea organizării
interne a Statului şi prezintă un întreg proiect foarte
bine şi amănunţit întocmit, potrivit principiilor şi dispoziţiilor
ce agitau şi animau pe toţi patrioţii luminaţi ai vremii. Adunarea
din Ţara-Românească refuză să desbată un asemenea
proiect, întrucât membrii săi susţineau că el este de atribuţia
unei constituante ce trebuia să fie convocată după ce puterile vor
aproba cele patru puncte cardinale pe temeiul cărora urma să
se constituie viitorul Stat român.
Comisarii, luând hotărîrile celor două Adunări, redactară
protocoalele necesare şi le înaintară reprezentanţilor puterilor
garante la Paris, care aveau să statueze asupra lor, potrivit
mandatului ce li se dăduse de Congresul de pace din 1856. Şi
în adevăr, în August 1858, Conferinţa acestor reprezentanţi publică
hotărîrile sale cu privire la viitoarea organizaţie a Principatelor.
Cea mai importantă din lucrările acestei Conferinţe fu
•constituţia pe care ea o dădu Ţărilor Române, constituţie cunoscută
sub numele de Convenţia dela Paris, care avea să înlocuiască
regulamentele organice. Cu punerea în vigoare a acestei
noi constituţii, se înlătură aşa dar, cu totul şi definitiv, amestecul
Rusiei în afacerile interne ale Principatelor.
Lupta era terminată şi victoria câştigată. După o acţiune
Dine condusă şi temeinic susţinută aproape trei decenii, Românii
erau liberi şi stăpâni pe soarta lor. Căci legătura de suzeranitate
cu Poarta otomană era numai nominală şi nu putea influenţa
întru nimic organizarea şi desvoltarea noului Stat român,
în alt sens decât cel voit şi dorit de dânşii.
O nouă epocă începe acum, — epoca din istoria noastră naţională
în care conducătorii neamului trebuiră ca prin fapte împlinite,
cu îndrăzneală, dar bine chibzuite, să realizeze, prin
propriile lor forţe, ceeace puterile, din cauza opoziţiei de inte-
27*