ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 219
sura Cameniţa şi Barul şi a împiedeca jafurile Tătarilor. In ziua
de 26 mulţumi soldaţilor pentru vitejia cu care au luptat la
Hotin şi a doua zi repartiza trupele, cari aveau să rămână în
Moldova 3 ). Peste trei zile (1 Decemvrie 1673), Sobieski era cu
lagărul lângă Cernăuţi, în drum spre Polonia 1 ).
In urma lui lăsa o garnizoană în Cetatea Neamţului, în
Suceava, pe lângă straja nemţească, rămase şi Constantin Şerban,
cu ajutor leşesc şi cu nădejdea de a se reîntoarce în scaun 2 ),
iar în Hotin se aşeză subcameralul Lituaniei, cu Tătari, dragoni
şi artilerie uşoară 3 ). Ştefan Petriceicu primi tovărăşia lui ;Sieniawski
cu 8000 de soldaţi buni, cu cari, la sfârşitul lui Noemvrie,
coborî spre Iaşi, unde nu de mult Turcii aşezară pe Dumitraşcu
Cantacuzino. Noul domn, cum auzi de apropierea Polonilor
cu Petriceicu în frunte, încă înainte de a împlini două
săptămâni de domnie fugi din capitală, lăsând pe hatmanul Buhuş
să-i vestească sosirea Leşilor. Avangarda polonă goni pe
hatman din bras şi în ziua de 3 Decemvrite 1673 Ştefan Petriceicu
era în scaunul său din Iaşi. Caplan paşa şi Dumitraşcu
Cantacuzino ridicară în grabă tabăra delaŢuţora şi aruncând
în Prut cele 300 cară de grâu, cari le îngreuna fuga, se repeziră
peste Dunăre, intrând în ziua de 15 Decemvrie în Isacea 4 ).
Acum Ştefan Petriceicu era din nou stăpânul Moldovei. Cu
tot sprijinul însă, ce-1 ofereau soldaţii lui Sieniawski, cari altcum
trăiau numai din jafuri, domnul, părăsit de ţară şi ameninţat
de Turcii dela Dunăre şi de Tătarii de peste Nistru, îşi
dădu seama că nu-şi va putea mult timp păstra scaunul. Mareşalul
Sobieski, în care îşi pusese nădejdea, acum era la Leopol,
pentru a se îngriji de încartiruirile de iarnă şi de planurile lui
de domnie. De peste Nistru soseau veştii îngrijorătoare, iar dela
Dunăre se apropia Dumitraşcu Cantacuzino cu nouă oaste turcească.
In astfel de împrejurări domnul Moldovei îşi îndreptă nădejdea
spre Moscoviţi, cari încă din anul trecut se ridicau ca
o ameninţare asupra stăpânirei turceşti din Ucraina. Fură pre-
3) *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 89, f. 597.
1) N. lor ga. St. şi doc. IX, p. 159, nota 2.
) Torok-magy. ăllamokm. V, p. 189.
2
3) N. Iorga, St. şi doc. IX, p. 159, nota 2.
) Kogălniceanu, Letop. II, p. 10—11; Hurmvzaki, Fragmente, III,
4
p. 299; N. 'orga, St. >i doc. IX, p. 159 urm.