ANUARUL - DSpace

360 I. MOGA
deveni în mâna lui Sobieski o armă, cu care — mai cu seamă
după evacuarea forţată a Munteniei de către Imperiali — căută
să intimideze Curtea din Viena. Scrisoarea hanului fu trimisă
ambasadorului Proski, care o arătă în conferinţa ţinută în chestiunea
păcii, în 30 Iunie, la corniţele Starhemberg.
Polonii — susţinea Proski — pot dovedi cu documente că
de două seoole Moldova şi Muntenia le sunt vasale; chiar împăratul
însuşi a recunoscut că Moldova trebue să aparţină de drept
Leşilor. Regele deci, lăsând în suspensie chestiunea Munteniei,
pretinde să i se dea declaraţie în scris că Leopold recunoaşte
Moldova ca aparţinând de drept Poloniei. Cu toate stăruinţele
ce le face solul tătar la Varşovia — spunea ambasadorul polon
— păgânul angajându-se să aducă în scurt timp plenipotenţă
pentru încheierea păcii separate cu Poarta, lăsând Cameniţa,
Moldova şi alte avantagii Polonilor, regele e hotărât să continue
războiul cu Turcii în interesul creştinătăţii. Pentru aceasta cere
însă, pe lângă recunoaşterea Moldovei, să i se încuviinţeze cumpărarea
de previziuni în Ardeal şi să i se dea ajutor un corp
auxiliar de infanterie germană pentru cucerirea Chiliei şi Cetăţii
Albe, ca astfel să poată tăia legătura Turcilor cu Tătarii „braţul
prea puternic al Otomanilor" 1 ).
Leopold, fără să-i scape şiretenia cererilor polone, răspunse
că războiul cu Franţa şi nevoia de a asigura ceeace s'a cucerit
dela Turci în Ungaria îl pune în imposibilitatea de a trimite Polonilor
corpul de infanterie cerut, admite în schimb cumpărarea
de previziuni din Transilvania pentru campania proiectată în
Moldova şi Bugeac. In ce priveşte Moldova, împăratul, ca rege
al Ungariei, căreia provincia în discuţie totdeauna i-a aparţinut,
n'are dreptul de a decide „fără consultarea staturilor ungare".
Cum însă Polonii declară în scris că se mulţumesc cu Moldova,
renunţând la orice alte pretenţiuni, Leopold promite că va pune
în joc autoritatea lui regală, pentru ca chestiunea acestei provincii
să fie rezolvată în dieta ungurească în favorul Polonilor 2 ).
Răspunsul împăratului produse o adâncă nemulţumire între
Poloni. Secţiunea senatului însărcinată cu examinarea răspun-
!) Hurmuzald, Docum. V±. p. 330—334; Hvrmuzali, Fragmente, III,
p. 336 squ.
2) Hurmuzald, Docum. Vi, p. 336—337.