ANUARUL - DSpace

394 1. MOGA
In conferinţa următoare din 23 Noemvrie, la care Polonii
n'au participat, contele Schlick şi lordul Paget stăruiră pentru o
înţelegere cu Polonii. Paget mai cu searnă, referindu-se la declaraţiunile
Turcilcr că sunt dispuşi a recunoaşte vechea graniţă
cu Polonia, insistă să se lase Leşilor Podolia cu Cameniţa şi
Ucraina, chiar cu eventuala înlăturare a pretenţiunilor leşeşti
asupra locurilor cucerite din Moldova, dar cu retrocedaea Cameniţei
dărâmate, cu învoirea de a putea fi reclădită.
Această intervenţie a lordului Paget, care era principalul
factor în negocierile congresului, mai potoli exageratele pretenţii
ale Polonilor şi în a doua convenire polono-turcă, ce avu loc la
25 Noemvrie, Malachowski mai adăugă doar la condiţiunile fixate
de Paget propunerea, ca din cele 5 mănăstitri din Moldova, cari
sunt în stăpânidea Polonilor, aceştia să cedeze două Otomanilor,
păstrându-şi pe celelalte trei, propunere, care prin naivitatea ei
a provocat rasul trimişilor Porţii.
La 1 Decemvrie lordul Paget în conferinţa dintre Turci şi
Austriaci a pus din nou în desbatere chestiunea Poloniei, susţinând
stăruitor ca Poarta să se mulţumească cu vechea graniţă
dintre regatul leşesc şi Imperiul Otoman, rămânând, fireşte, Moldova
sub suzeranitatea turcească. In acelaş timp Paget convinse
şi pe Malachowski să accepte această formulă şi în 4 Decemvrie,
când se întruni a treia conferinţă polono-turcească, s'a ajuns Ia
o înţelegere în principiu, în conferinţa a patra (6 Dec.) şi a cincea
(9 Dec.) se precizară în amănunt condiţiile păcii, iar în conferinţa
a şasea, ţinută în 18 Decemvrie 1698, s'a acordat textul
latin cu redacţia turcească a tratatului încheiat 1 ).
Nemulţumirea Moscoviţilor, dar mai cu seamă atitudinea
dârză a Veneţienilor, cari cereau insistent Morea, mai prelungi
negocierile acestora cu Poarta timp de aproape o lună, dar în
cele din urmă ajungându-se la o soluţie acceptabilă, în ziua de
26 Ianuarie 1699 fură semnate de toţi plenipotenţiarii ţărilor
negociante tratatele de pace, în sala festivă a clădirii de lemn,
ridicată în acest scop pe platoul de lângă satul Carlowicz.
Tratatul polono-turcesc avea 11 articole, al căror conţinut
esenţial este următorul:
Orice duşmănie între Polonia şi Imperiul Otoman încetează,
1
) Hurmuzaki, Fragmente, III. p. 454—455.