ANUARUL - DSpace

SOBIESKI Şl ŢĂRILE ROMÂNE 237
Atât agenţilor Franţei, cât şi lui Apafi, nu le rămânea acum
decât să stăruiască pentru încheierea păcii turco-polone. Mijlocitorul
de până acum al negocierilor între Sobieski şi Poartă,
hanul Tătarilor, ne mai având încredere în eficacitatea plenipotenţei
primite dela vizir, îşi declină această sarcină, sfătuind pe
regele polon să recurgă la mediaţiunea principilor creştini 1 ).
Sobieski trimise deci, la sfârşitul anului 1675, un sol în persoana
lui Cazimir Giza la principele Transilvaniei, rugându-1
să continue mijlocirea tratativelor cu Turcii 2 ). Stăruinţe similare
făcea pe lângă Apafi şi Poarta, care prin Martie aştepta cu nerăbdare
să vadă în ce măsură a reuşit principele să stabilească
un acord cu solul polon 3 ). In acelaş timp Poarta încredinţa mijlocirea
acestor negocieri şi celor doi voevozi români şi domnul
Munteniei, Gh. Duca, se şi grăbi a trimite un om al său, care
sosi la Cracovia Joi, în 6 Februarie 1676 şi fu primit îndată de
rege în audienţă, păstrându-se secret în jurul celor discutate 4 ).
Peste 2 săptămâni un alt sol din Muntenia era aşteptat la Cracovia
5 ), el sosi însă abia pe la mijlocul lui Martie, când rugă pe
Sobieski să trimită un om al său la Bucureşti, pentru a putea
urmări mai deaproape negocierile cu Turcii.
Regele polon la 14 Martie 1676 anunţă pe Apafi, că trimite
pe rotmistrul Ioan Karwowski la voevodul Munteniei în chestia
unor negocieri urmate până acum atât prin scrisori, cât şi prin
soli, rugând pe principele ardelean să treacă pe rotmistru în Muntenia,
iar dacă aceasta va fi nevoit să stea mai mult timp Ia
curtea voevodului, principele să transmită corespondenţa lui Kârwowski
pârcălabului de Stryi 6 ). Solul polon aducea cu sine o
scrisoare din 8 Martie 1676 a regelui către Gheorghe Duca şi
instrucţiunile necesare, prin cari era însărcinat să mulţumească
voevodului muntean pentru solia trimisă la Cracovia şi să-1 determine
a-şi pune toată silinţa pentru a înlătura in viitor orice
motiv de războiu cu Turcii. Regele roagă deci pe Gh. Duca
J) Comtc de Forbin, o. c. Revue d'hisioire diplomatique. Paris,
XXVI annes, p. 117.
2) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVI, p. 246—247.
3
) Tbrbk—mac/y. âllamokm. V, p. 370.
d
> Arh. Vat. Nun. Pol. v. 93, f. 65.
5
) /. Hudiţa, Recueil etc, p. 235.
6
i Mon. Corn. R. Tr-niae, XVI, p. 267; I. Hudiţa, Recueil etc, p.
235—236.