ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 359
tură cu Poarta jurând credinţă şi supunere împăratului, care, la
rândul său, se va obliga să-i apere de orice duşman. Domnul va
avea domnia pe viaţă, iar fiul său va primi titlul de conte, împăratul
obligându-se a căuta în tot chipul să scoată pe fiul
ostatec de la Poartă. Când oastea imperială va ajunge la Brăila
şi Şiret, domnul şi boierii vor da previziunile necesare şi vor
ajuta şi cu oaste campania împotriva duşmanului comun; pentru
iarna aceasta însă vor da numai 25.000 taleri, 100 cai şi 500 boi 1 ).
Ca şi Brâncoveanu, Cantemir, cum simţi că nu putea fi constrâns
la executarea tratatului, îl nesocoti ca pe un lucru făcut
de silă. Văzând retragerea lui Heissler din Muntenia, domnul
Moldovei refuză să-şi ţină făgăduelile iscălite şi Heissler, cu ameninţări
numai, nu putu ajunge la nimic 2 ).
Plin de rezervă ostilă era însă domnul Moldovei şi faţă de
acţiunea diplomaţiei franceze la Poartă, atâta timp cât se cerea,
ca preţ al păcii cu Leşii, încorporarea Moldovei la Polonia.
In Aprilie, când secretarul lui Castagnères veni la Iaşi pentru
a aştepta solia tătărească pe care avea să o însoţească în Polonia,
Cantemir aviză îndată pe Brâncoveanu despre sosirea secretarului,
refuză să dea soliei tătăreşti şi francezului excorta cerută,
ci numai călăuze, şi luă măsuri ca secretarul să n'ajungă
în contact cu călugării catolici, cunoscători ai negocierilor domnului
cu Heissler.
Francezul fu informat totuşi de existenţa tratatului delà
Sibiu de aceşti călugări, dintre cari unul era în corespondenţă
cu marele hatman al Poloniei 3 ).
Pe această cale Sobieski putu, fără îndoială, să afle de existenţa
tratatului delà Sibiu, care — după încercarea Imperialilor
de a cuceri cu armele Muntenia — învedera soarta identică, pe
care împăratul o rezerva Moldovei şi preciza atitudinea ce e> va
avea Leopold în cursul negocierilor cu Poarta, privitor la suzeranitatea
celor două provincii româneşti.
In aceste împrejurări, prezenţa soliei tătăreşti la Varşovia
J
) C. Giurescu, Tratatul lui Cantemir cu Austriacii. Convorbiri Literare,
1910, p. 277—280.
2) Ibiclem, p. 281.
3
) Hurmuzald, Docum. Supl. Ii, p. 287.