ANUARUL - DSpace

ABOLIREA PROTECTORATULUI RUSESC 417
mod liber şi nesiluit, — ca Adunările ce vor ieşi din aceste
alegeri să discute chestiunile ce sunt chemate a resolva fără să
se exercite asupra lor influenţe streine, fie din lăuntru, fie din
afară, intereselor naţionale, — ca hotărîrile lor, în fine, pe cari
le vor încredinţa comisarilor puterilor garante, să reprezinte cu
adevărat voinţa obştească a celor două ţări.
Pentru acesta se impunea emigraţilor noştri, ca, continuând
propaganda lor în favoarea unirii, a prinţului strein şi
a regimului constituţional, — a) să ceară încetarea imediată a
ocupaţiunii austriace în Principate şi deci retragerea oştilor imperiale
din Muntenia şi Moldova, b) să împiedice o ocupaţiune
turcească, aşa cum se zicea că intenţionează să facă Poarta şi
c) să se reîntoarcă cât mai curând posibil în patrie, pentru a
participa la constituirea şi lucrările Divanurilor ad hoc.
In jurul acestor chestiuni se învârteşte toată acţiunea emigraţilor.
Memoriile, adresele şi scrisorile lor sunt animate de
aceste patriotice griji şi preocupări. Dar, dacă cele dintâi se
puteau resolva şi din afară, cea din urmă nu se putea îndeplini
decât numai din lăuntru, din ţară. Şi, din nenorocire, ea nu era
atât de simplă şi de uşoară precum s'ar crede. Căci foştii Domnitori
ai Principatelor (Barbu Ştirbei în deosebi) şi caimacamii
numiţi în locul lor puneau multă rea voinţă în această chestiune.
Ei refuzară consecvent intrarea în ţară a emigraţilor noştri
sosiţi în porturile Dunării — la Giurgiu, Brăila şi Galaţi — sub
fel de fel pretexte. Aceştia protestară şi cerură intervenţia Porţii
otomane şi apoi a puterilor, a Franţei şi Angliei.
Era vorbă să se dee, pe urma acestei intervenţii, un firman
general pentru reîntoarcerea tuturor emigraţilor. Dar, ca să se
pună noi piedici, se pretextă că proscrierea nu se făcuse cu firman,
ci numai ca simplă măsură poliţienească şi că deci ea
trebuie revocată pe aceiaşi cale. Dar caimacamii refuzară şi
aceasta. Se interveni la legaţiunea turcească din Paris şi la guvernele
apusene. Totuşi, deşi cu paşapoarte în regulă, dela reprezentantul
Turciei în Franţa, emigraţii nu fură lăsaţi să treacă
frontiera. Nic. şi ŞUGolescu cu alţi tovarăşi ai lor — Dumitru
Bratianu şi C. A. Rosetti — fură ţinuţi la Rusciuc aproape două
luni de zile. Dar voinţa şi stăruinţa lor învinse toate piedicile.
Ei sosiră în cele din urmă acasă, primiţi fiind pretutindeni de
compatrioţi cu cea mai mare însufleţire.
Anuarul Inst. de Ist. Na', voi. VI 27