ANUARUL - DSpace

312 I. MOGA
Bănuiala generalului se întemeia pe svonul, care se răspândise,
că Turcii ar fi cedat Ardealul Polonilor pe lângă anumite
condiţiuni 1 ) şi pe faptul că la Viena se ştia că Sobieski şi-a
aşezat ostile in cartiere de iarnă în aşa fel, ca să împiedece cucerirea
cetăţii Munkâcs fie din partea Imperialilor, fie a Turcilor,
intrând în legătură şi cu soţia lui Thokoly, care era în
cetate 2 ).
Intr'adevăr, regele polon era cu totul pornit împotriva lui Leopold
şi a politicei imperiale în Transilvania. Căsătoria Electorului
de Brandenburg cu arhiducesa austriacă Maria-Antoineta,
promisă de doi ani principelui Iacob Sobieski, înfurie pe regină
şi atinse greu mândria regelui polon. Apoi acţiunea lui Dunod,
îndreptată asupra Transilvaniei şi a Ţării Româneşti, înverşuna
şi mai mult pe Sobieski împotriva lui Leopold şi regele căută
acum sprijinul lui Ludovic XIV, pentru a-şi întinde înaintea
împăratului stăpânirea asupra celor trei principate vecine,
încă din toamnă regele trimise pe cancelarul său Wielopolski
la Curtea din Versailles, cu misiunea de a relua vechile
legături între cele două ţări şi de a cere ajutorul regelui francez
contra lui Leopold. Sobieski condiţiona reînoirea războiului contra
Turcilor de încuviinţarea şi ajutorul lui Ludovic al XIV. In
acest scop propuse două planuri de campanie: unul prevedea
limitarea operaţiunilor la cucerirea Cameniţei, celalalt ocuparea
Moldovei şi a Munteniei, cerând ca regele Franţei să precizeze
pe care îl crede mai util pentru creştinătate. Ludovic al XIV
însă nu dădu nici o atenţie propunerilor polone 3 ).
In acest timp, cu toate că se primiseră ştiri despre eşecul
expediţiei din Moldova şi retragerea oştilor polone din Bucovina,
regele continuă să stăruie în planurile lui vechi. - Consultă
pe Pallavicini în chestiunea refacerii armatei şi viitoarea campanie
o proiecta întâiu în Basarabia şi Bugeac, pentru a le devasta
şi a împiedeca astfel apropierea Tătarilor de Polonia, urmând
apoi să pătrundă în Moldova şi Muntenia 4 ). Planul nu convenea
lui Pallavicini, care, susţinând politica imperială, oferi
!) Mon. Com. R. Tr-niae, XVIII, p. 42.
2
) Frahndi V., o. c. p. 159.
3
) Ibidem, p. 159—160.
4
) Arh. Val. Nun. Pol. v. 104. f. 361.