ANUARUL - DSpace

SOBIESK1 ŞI TARILE ROMÂNE 201
Alexie Mihailovici 1 ), fără rezultat însă. împăratul Leopold, fiind
sigur că înarmările Poloniei şi Rusiei vor ţine angajaţi pe Turci
în Ucraina, era mulţumit că se poate ocupa de conflictul dela
Rin şi răspunse solului moscovit că în actualele împrejurări nu
poate lua nici o hotărâre 2 ). Solul însă îşi continuă misiunea îndreptându-se
spre Veneţia şi Roma 8 ).
încă în cursul lunei Aprilie 1673 se făcu înţelegerea între
Ştefan Petriceicu şi Grigorie Ghica pentru o acţiune diplomatică
comună. In ultimele zile ale aceleaşi luni 4 ) Petru Parchevich
se îndrepta spre Varşovia în calitate de sol al celor doi voevozi români,
pentru a lucra, în numele lor şi al creştinilor din Imperiul
Otoman, la organizarea ofensivei contra Turcilor. In itinerarul
solului, înafară de Varşovia, mai era prevăzută şi călătoria la
Curtea din Viena, la senaturile republicelor Veneţiei şi Genovei,
misiunea luând sfârşit la Roma.
In ziua de 3 Maiu Parchevich era în capitala polonă, unde
înmâna nunţiului Ranucci o scrisoare a lui Petriceicu Vodă, care
cerea reprezentantului apostolic să intervie pe lângă papă şi la
principii creştini, să dea ajutor grabnic pentru biserica creştină
din ţara lui, „iar noi, — scria domnul Moldovei, — împreună
cu mulţi alţii ne vom strădui, cât vom putea, cu toată hotărârea
să aşezăm temeliile atât de adânc, încât ele să nu mai poată fi
uşor clătinate în viitor" 8 ).
Ranucci trimite scrisoarea la Roma, cu observaţia că domnul
Moldovei înţelege prin biserici în mod figurat religia creştină,
care, dacă Turcii îşi vor aşeza puterea în Polonia, se va
ruina cu totul în acele provincii, iar prin milostenie înţelege ajutoarele,
de cari principele are nevoie.
Parchevich lămuri dorinţele imediat ale domnilor români.
Ştefan Petriceicu şi Grigorie Ghica cereau anume ca Polonii sa
trimită deocamdată 8000 soldaţi, pe cari i-ar împărţi ei în diferite
regiuni, răspândind ştirea că ar fi mult mai mulţi, nădăjduind
cei doi voevozi, să-şi sporească în felul acesta la dublu
armata, care în acest moment trebue să fie de 30.000 oameni şi
astfel să poată împiedeca trecerea Turcilor peste Dunăre. Chiar
1) A. Theiner, o. c. p. 70—71.
) Ibidem.
2
) Ibidem, p. 73—76.
3
*) Monumenta comitialia regni Transylvaniae, XV. p. 327.
) *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 88, f. 192.
6