ANUARUL - DSpace

SOB1ESK1 Şl ŢĂRILE ROMÂNE 335
împărţi în trei coloane cu direcţii diferite. La Călineşti fu aşteptată
infanteria, apoi fu continuat drumul pe la Horozani şi in
ziua de 15 Octomvrie 1686 Polonii erau cu taberele pe câmpiile
de lângă Sniaţyn, Ustie şi Balaluj 1 ).
Campania se termina cu un eşec complect.
înfrângerea nemărturisită, dar de fapt suferită, lovea adânc
în ambiţia şi în planurile familiare şi politice ale lui Sobieski.
Grija de a găsi un rost temeinic fiului său principele Iacob, apoi
ambiţia de a contrabalansa cuceririle imperiale din Ungaria, prin
întinderea stăpânirii polone asupra Ţărilor Române şi, la momentul
oportun, şi asupra Ardealului, plan menit nu numai să
zăgăzuiască expansiunea Imperialilor spre Marea Neagră, dar să
impună şi ratificarea păcii cu Moscoviţii în alt sens decât cum
a fost semnată la 4 Maiu 1686, toate aceste proiecte fură fărâmiţate
şi spulberate de hărţuielile amestecate cu atacuri fulgerătoare
ale Tătarilor, Turcilor şi Moldovenilor cari, în zăduful secetei
istovitoare ce bântuia pământul Moldovei, pândiră din toate
părţile agonia frumoasei armate leşeşti, înfometate în mijlocul
păşunilor prefăcute în cenuşe de călăreţii Bugeacului.
Imperialii, în schimb, avură în acest an succese, a căror răsunet
făcu ocolul Curţilor europene. In ziua de 2 Septemvrie cuceriră
Buda din mâinile Turcilor, deschizând larg teren politicei
lor de expansiune dealungul Dunării, atât în Ungaria, cât şi spre
Muntenia.
Intervenţia militară a lui Scherffenberg în Ardeal constrânse
pe Apafi să semneze (28 Iunie) tratatul de închinare faţă de Imperiali
şi ţinu pe Şerban Cantacuzino în loc, în tot decursul campaniei
polone din Moldova, făcându-i orice mişcare dependentă
de soluţia, pe care Imperialii şi Csâki o vor da chestiunei transilvane
şi războiului cu Turcii la Dunăre. Acţiunea lui Scherffenberg
lipsi, astfel, pe Sobieski de sprijinul lui Şerban şi de nădejdea
de a putea interveni în Ardeal. Când regele polon află
de evacuarea Transilvaniei de către trupele imperiale, campania
moldoveana era eşuată şi retragerea trupelor leşeşti nu mai putea
fi oprită.
De altfel, şi aşa, nu se mai putea îtreprinde nimic. Căderea
Budei determină pe Apafi să ceară la Viena oarecari modificări.
) Al. Lapedatu, o. c. p. 35—36.