ANUARUL - DSpace

414 ALEX. LAPEDATU
Fireşte ele ar merita să fie examinate de aproape. Cum însă
nu avem timpul necesar pentru aceasta, recomand să fie citite.
Se va învăţa mai multă istorie şi mai multă politică ca din cel
mai bun şi mai sistematic tratat. Se va admira nu numai priceperea,
talentul şi patriotismul, dar şi voinţa nestrămutată şi
energia neînfrântă a acelor oameni pentru realizarea scopurilor
ce urmăreau. Nu cunoşteau piedici, căci pe toate le ştiură înlătura
cu înţelepciune, cu tact şi cu hotărîre.
Aşa au izbutit ca în câţiva ani de zile prin acţiunea lor şi
prin legăturile cu conducătorii destinelor Europei — ca împăratul
Napoleon şi regele Victor Emanuel al II-lea, Cavour şi Mazzini,
Walewski şi Palmerston — reuşiră nu numai să facă cunoscută
chestiunea română, dar să o şi prezinte ca o chestiune
de interes european, care trebuia resolvată nu numai pentru
dreptatea în sine pe seama neamului românesc, ci şi pentru necesităţi
politice şi economice de prim ordin ale marilor puteri
apusene.
Totuşi, deşi o chestiune europeană, ea nu putea fi, cum am
spus, resolvată integral, ci numai în serii. Ceeace trebuia cerut
şi obţinut în primul loc era autonomia desăvârşită a Ţărilor Române
prin emanciparea lor de sub protectoratul rusesc şi prin
restabilirea vechilor raporturi cu Curtea suzerană, cu Turcia.
Chiar şi aceasta de altfel nu era posibil pe cale directă, ci numai
indirectă, prin acţiune colectivă europeană, pe urma unui conflict
internaţional ,în care să fie angajate direct cele două puteri:
FLusia şi Turcia.
Ori conflictul acesta nu întârzie să se ivească. Un strigăt
de bucurie isbucni din toate piepturile româneşti, când războiul
contra Turciei fu declarat de Ruşi pentru cheile Sfântului Mormânt
şi când, de partea aceleia, a puterii otomane, se raliară puterile
apusene, Franţa, Anglia şi Sardinia. Căci se ştia în acel
moment că soarta Imperiului moscovit va fi pecetluită în acest
războiu şi că deci chestiunea românească va fi şi ea resolvată
prin desfiinţarea protectoratului rusesc asupra Principatelor şi
punerea lor sub garanţia colectivă a celor şapte puteri europene.
In afară de beligeranţi, două erau naţiunile ce ar fi putut
coopera la înfrângerea Rusiei: Polonii şi Românii. Dar Austria,
•care, în Transilvania şi Bucovina, domina pe Români, iar în Ga-