ANUARUL - DSpace

SOBinSKI ŞI TARILE ROMÂNE 379
luând din ele mari bogăţii, policandre şi vase de argint aparţinătoare
ţarilor 1 ).
Pericolul din partea Moscoviţilor de fapt nu era atât de
grav, dar exagerarea lui trebuia să justifice în faţa nunţiului
apostolic înclinarea regelui spre pace. Şi într'adevăr, la Varşovia
s'a decis ca Polonia să nu se mai ţină de Liga Sfântă şi
să deschidă negocierile pentru pacea separată. Un ultimat fu
prezentat prin Proski, în 8 Maiu, la conferinţa din Viena, prin
care Polonii, pentru rămânerea lor în ligă, cereau: a) revizuirea
tratatului de alianţă, b) zeciuielile din regatul Neapolului, c)
sprijin militar efectiv pentru alungarea Tătarilor din Bugeac şi
cucerirea integrală a Moldovei şi d) cedarea Scepusiei pentru
regatul leşesc 2 ).
In răspunsul său, împăratul refuză condiţiunile Polonilor,,
îndrumându-i să-şi caute compensaţiuni cu arma în mână, luptând
împotriva duşmanului comun 3 ).
- Cu atât mai stăruitori se arătau Francezii pentru încheierea
păcii separate turco-polone. Ludovic XIV reuşi să obţină în
acest scop angajamente formale dela Sobieski şi soţia acestuia
printr'un tratat particular, în timp ce Castagneres determină
Poarta să trimită prin hanul Tătarilor o nouă solie cu propuneri
de pace 4 ). Trimisul tătar a şi sosit la Varşovia în 28 Iunie
1693 5 ). Hanul sprijini nouile propuneri cu mari incursiuni de
jaf, pe cari oardele tătare le făcură din Februarie până în Iulie
în Polonia, până lângă Leopol, îngrijindu-se în drum să aprovizioneze
Cameniţa, fără ca garnizoana fortului Brant să le fi putut
opri trecerea în regatul leşesc 6 ).
Castagneres în acest timp se străduia să obţină pe seama
Polonilor cedarea Moldovei, sau cel puţin a unei părţi din ea
cu cetăţile cucerite. Turcii însă nu voiau să admită altă concesiune
decât situaţia pe care au avut-o Polonii înainte de căderea Ca-
1) Arh. Vat. Nun. Pal. v. 113, f. 130.
) Hurmuzaki, Fragmente, III p. 390; Hurmuzaki, Docum. Vi, p.
2
423—424.
) Hurmuzaki, Docum. Vi, p. 425—429.
3
) Hurmuzaki, Docum. Supl. Ii, p. 308.
4
5) Bibi. Vat. Barb. lat. (30 Giugne 1693).
«) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 113, f. 120, 318, 386, 416.