ANUARUL - DSpace

ABOLIREA PROTECTORATULUI RUSESC 407
stantinopol, la Paris şi la Londra ţinură în curent Cabinetul din
Petersburg cu demersurile patriotului român. Ea-1 denunţă Porţii
ca trădător şi răzvrătitor, cerând prinderea şi pedepsirea lui,
ceeace Turcia se grăbi să îndeplinească, trimiţând Domnului Ţării
Româneşti un firman pentru arestarea lui Câmpineanu îndată ce
se va întoarce în ţară şi pentru trimiterea lui în surghiun la Filipopoli.
Prevenit că la întoarcere va fi arestat şi închis, Câmpineanu
fu sfătuit de însoţitorul său (Colson) să rămână în Apus.
El nu acceptă însă. „Am eşuat în negocierile mele, zicea el. Inima-mi
e sfâşiată. Nu mai bate. Ce-mi pasă de viaţă. Dacă guvernele
apusene vor să fim Ruşi, prefer persecuţia. Căci aceasta
va da, poate, roadele ei".
In drum se opri la Viena, să vadă pe Metternich. Nu isbuti
însă. Continuându-şi calea, la Lugoş fu arestat şi depus în închisoarea
dela Caransebeş. Extrădat apoi de Austrieci lui Alexandru-Vodă
Ghica, acesta — după ce obţinu revenirea Turciei asupra
surghiunului la Filipopoli — îl închise la Mărgineni şi apoi
la Plumbuita, unde stătu până la 1841, când ai săi, făcând act de
căinţă faţă de Puterea protectoare, fu liberat.
Cu sănătatea ruinată şi cu averea compromisă, Câmpineanu,
care sacrificase tot ce avea şi putea da ţării şi neamului, fu silit
să se retragă din mişcare, lăsând-o pe seama celor mai tineri şi
pentru vremuri mai propice. Dar şi aceştia — tinerii săi amici
— angajaţi într'un complot împotriva Domnului — fură arestaţi
şi închişi. Intre ei şi Bălcescu. Când fură lliberaţi, erau şi ei descurajaţi.
Regimul protectoratului şi regulamentului organic apăsa
nespus de greu asupra conştiinţei şi sufletelor acestor oameni,
cari nu găseau, acasă la dânşii, în ţară, posibilitatea să-şi expună
şi manifesteze liber şi deschis, ideile şi sentimentele. Căci o censură
inchizitorială — la dispoziţia şi discreţia consulilor ruşi,
— urmărea şi suprima ori şi ce cuvânt scris în sens mai liberal
şi democratic, considerându-1 ca subversiv şi primejdios, îndreptat
împotriva regimului politic din Principate, deci împotriva Rusiei.
In această situaţie, grea de suportat, tinerii, cei mai mulţi,
căutară să plece la studii în Franţa, unde se agitau şi se propagau
marile principii democratice de libertate şi naţionalitate
şi unde, în cercurile intelectuale şi politice cele mai înaintate, puteau
ei să-şi desăvârşească cultura şi să se pregătească pentru