ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE
lor şi numai după o luptă îndârjită reuşiră a se reîntoarce în tabără.
Vre-o 2000 Tătari forţară apoi trecerea la aripa stângă, dar
şi aici Leşii, după o luptă violentă, alungară pe Tătari dincolo
de şanţ. Văzând centrul şi aripa stângă mai puternică, serascherul
aruncă în luptă şi pe ieniceri şi atacă din nou aripa dreaptă,
•unde se aflau Cazacii apăraţi de natura terenului 1
şi de carăle nelegate.
Năvălind peste apă, păgânii erau punctul de a cuceri carăle
Cazacilor 1 ), dar Iablonowski repezi în ajutorul acestora pe
Lituani şi când şi aceştia fură puşi pe fugă de păgâni, interveni
regimentul de reiteri cari cu focuri de puşcă şi cu două tunuri
opriră năvala Tătarilor, îi scoaseră din şanţ şi restabiliră ordinea
în aripa Cazacilor 2 ). In această luptă Constantin Cantemir
şi Moldovenii săi dădură dovezi de străşnicie războinică mult
apreciată de Turci 3 ).
Urmă o zi de linişte.
In seara de 4 Octomvrie Polonii, văzându-şi tabăra prea
expusă atacurilor tătare, încercară să se apropie de Prut, dar cum
simţiră păgânii mişcare la Leşi, năvăliră asupra ariergardei cu
atâta putere, încât lupta ajunsese până în apropierea lui Iablonowski.
Totuşi Polonii au mutat tabăra, pe care, ţinând necontenită
luptă cu păgânii, reuşiră să o lege.
In poziţiunea aceasta Polonii statură mai multe zile, loviţi
continuu de repetatele atacuri ale Tătarilor, pe cari numai focu-
J
) Zaluski, o. c. L>, p. 941.
2
) Hurmuzaki, Docum. Vi, p. 111—114.
3
) D. Cantemir (Ist. Imp. Ot. II, p. 519—520) povesteşte pe larg participarea
tatălui său în lupta dela Boian. Naraţiunea, deşi are aparenţa
că justifică atitudinea lui Consl Cantemir faţă de creştini (7.
Minea, D. Cantemir, Iaşi, 1926, p. 185) e confirmată în parte de documente
şi pare a fi în întregime demnă de încredere. Cert e că Moldovenii
au luptat vitejeşte împotriva Polonilor (Coyer, III, p. 51). Momentul
când au intrat în luptă, credem că trebue fixat în această
primă fază a bătăliei dela Boian. Cea mai largă expunere asupra
luptei se află în Zaluski, (o. c. I2, p. 938—947): „Relatio gestorum exervitus
S. R. M-tis et Reipublicae sub magna clava Stanislai Joannis
Iablonowo Iablonowski... ţacta in comitiis 4685", care e destul de
parţială, relevând cu deosebire rolul Lituanilor, duşmani ai regelui.
Am coroborat-o deci cu raportul imparţial al lui Bonesana (Hurmuzaki,
Docum. Vi, p. 111—114) şi mai târziu cu Coyer. Iablonowski nu
aminteşte pe Moldoveni, decât ca ajutând pe Turci să pătrundă pe poteci
ascunse prin păduri, pentru a surprinde tabăra polonă în timpul
20*