ANUARUL - DSpace

(
SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 391
Cu toată înţelegerea cu Petru cel Mare, regele polon nu avu
însă curajul de a începe campania din Moldova, temându-se să
nu determine astfel încheierea păcii între Austria şi Turcia fără
Polonia, care ar fi rămas apoi izolată şi expusă atacului puternic
al forţelor otomane. In schimb regele se adresă papei cu plângeri
împotriva negocierilor duse de împărat şi de Veneţia cu Turcii,
rugându-1 ca, în calitate de girant al Sfintei Ligi, să apere Polonia
împotriva unei păci profund nedrepte 1 ). In acelaş timp
regele protestă şi la Leopold împotriva acestor tratative, cari
nu fixează ca neapărată condiţie, în ce priveşte Polonia, nici
cel puţin restituirea Cameniţei nedistruse şi cedarea fortăreţelor
moldovene, dimpotrivă, în forma în care au fost
începute, exclud posibilitatea de a revendica teritoriile perdute
de regat în cursul războaielor din ultimele trei decenii. In consecinţă
ambasadorul polon Gomolinski ceru la Viena ca, până
la găsirea unei soluţii echitabile, împăratul să nu-şi trimită
deocamdată ambasadorul la congres înainte de sosirea delegatului
leşesc la Viena, iar tratativele să nu fie începute fără
reprezentantul regelui polon 2 ). La Viena însă, faţă de svonurile
cari circulau despre intenţia regelui de a pătrunde în Moldova
şi Muntenia, în consiliul imperial din 3 Septemvrie se luă hotărârea
de a împiedeca la nevoie şi cu armele pe Leşi de a-şi întinde
stăpânirea asupra Principatelor Române, ţinând Imperialii
în acest scop armata pregătită în Ardeal şi Silesia, urmând să
avizeze despre pericolul ameninţător şi pe Brâncoveanu 3 ). Cum
ştirile ce sosiră mai târziu arătau că expediţia polonă se amână,
Leopold răspunse la protestul lui Gomolinski că nu vede motivul
pentru care ar trebui să amâne din nou începerea negocierilor
directe cu Turcii, pentru aceea sfătueşte pe rege să-şi trimită cât
mai curând plenipotenţiarii săi cu propuneri potrivite seriozităţii
împrejurărilor 4 ).
In acest timp preparativele pentru întrunirea congresului
progresară mult. La dorinţa Porţii, guvernul imperial semnă
împreună cu ambasadorul veneţian, încă în 23 Iunie, o declara-
!) Hurmuzaki, Docuni. Vj, p. 502.
) Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 430—431.
2
3) Ibidem, p. 451—452.
4) Ibidem, p. 432—434, cf. Docum. Vi, p. 508—509.