ANUARUL - DSpace

420 ALEX. LAPEDATU
rese, nu le dăduseră: unirea, prinţul strein şi regimul constituţional
propriu.
In adevăr, îndoita alegere a lui Alexandru Ioan Cuza dela
1859, unirea deplină şi definitivă dela 1862, eliberarea de sub>
tutela puterilor garante pe urma loviturei de Stat dela 1864,
alegerea principelui Carol şi noua constituţie dela 1866 sunt tot
atâtea acte conştiente şi hotărîte prin care Românii puseră Europa
în faţa unor fapte împlinite şi prin care ei complectară, cum
am zis, ceeace puterile hezitară să le dee la 1856 şi 1858.
Cu „îndrăzneală în cele bine chibzuite" şi „prin noi înşine"'
s'a înterrieiat aşa dar România modernă!