ANUARUL - DSpace

S0B1ESKI ŞI ŢĂRILE ROMÂNE
refugia prin păduri, ci să rămână fiecare cu avutul său acasă,
în siguranţă 1 ).
Negocierile dintre regele polon şi Constantin Cantemir ajunseră,
în cursul lunei Aprilie, la un sfârşit favorabil. In primele
zile ale lui Maiu sosiră la Curtea polonă delegaţi de-ai demnului
Moldovei care, temându-se să nu fie atacat, cerea iertare pentru
trecut şi protecţiunea Poloniei pentru viitor, obligându-se a garanta
prin ostateci credinţa sa faţă de rege. Despre rezultatul
acestei misiuni Pallavicini fu informat de la Curte că ,,totul s'a
încheiat", fără să fi putut cunoaşte încă amănuntele acordului 2 ).
Buna vecinătate şi alianţa abia închegată fură tulburate însă
de trupele polone, cari, adunându-se la graniţă, în loc să se concentreze
în jurul Cameniţei, cum aveau ordin, făceau adânci incursiuni
de jaf în Moldova. încă în cursul lunei Maiu un podghiaz
polonez de 4 companii ajunse până în apropierea Iaşilor,
unde lovi pe Moldovenii şi Tătarii scoşi înaintea lor, făcând
prinsonier chiar pe turcul care se afla trimis la domnul moldovean
3 ).
Regele reprobă aceste excese şi ordonă ca vinovaţii să fie
pedepsiţi, pentru a da exemplu celorlalţi să se abţină dela asemenea
desordini 4 ). Pentru liniştirea populaţiei apoi, la cererea
acesteia, Sobieski numi ca guvernator al districtului Cernăuţi pe
căpitanul român Turcul din serviciul său, om care în repeţite
rânduri a dat dovezi de credinţă desăvârşită faţă de Poloni 5 ).
Podghiazurile leşeşti însă continuară să lovească în interiorul
Moldovei, ceeace provocă noui proteste din partea lui Constantin
Vodă la rege. Sobieski ceru din nou palatinului Rusiei să înfrâneze
excesele, fiindcă soldaţii poloni au devastat Moldova în
aşa măsură, încât, când va intra cu oastea, nu va mai găsi acolo
decât pustiu şi ruine. Tot ei i-au înstrăinat şi pe domnul Moldovei,
pe care, din prieten cum era, i l-au făcut duşman 6 ). Cu
toate acestea trupele polone continuau să-şi facă incursiunile
peste Prut şi Constantin Cantemir încă şi în Iulie şi la sfâr-
!) Hurmuzaki, Docum. Suri. IIs, p. 100—161.
2) *Arh. Vat. Nun. Pol. v. 106, f. 86.
3) *lbidem, f. 107; Bibi. Vat. Barb. lat. v. 6560 (4 Giuguo 1687).
) Hurmuzaki, Docum. Supl. Ile p. 165.
4
5) Ibidem, p. 160—167.
c
) Ibidem, p. 167,