ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI ŢÂRILE ROMÂNE 259
vor fi un mare şi permanent pericol pentru ţara sa, atâta timp
cât vor stăpâni Belgradul sârbesc, care e cheia Ardealului, a Muntenie
şi a Moldovei. Păstrând, în schimb, faţă bună Turcului,
principele va putea fi mai de folos creştinătăţii şi regelui personal,
avizându-1 despre tot ce se face şi se plănueşte la Poartă.
Mai mare pericol vine asupra Ardealului din partea împăratului
Leopold care, în cazul că armele creştine vor fi biruitoare,,
ca rege al Ungariei, va căuta, fie pe cale paşnică, dar mai cu
seamă cu puterea armelori să încorporeze principatul la Coroana
ungară. Sobieski ştie cât urăsc Ungurii stăpânirea austriacă,
care le-a făcut atâta rău. Martore sunt timpurile lui Castaldo şi
Basta. Cu Polonii, în schimb, Ungurii au trăit bine, dăndu-şi reciproc
domnitori. Pentru aceea, cum n'ar fi dispuşi ei, Ardelenii,
să fie patronaţi de rege şi de republica polonă, recunoscând-o ca
protectoare a principatului, numai Sobieski să-i înştiinţeze atât
despre planurile creştinilor, cât şi despre intenţiile sale personale
şi să-i asigure că va apăra Ardealul împotriva Austriacilor, sau
a oricărui alt duşman 1 ).
Pericolul turco-austriac a trebuit, fără îndoială, să fi fost
discutat prin solii şi scrisori de Apafi şi Şerban Cantacuzino şi,
pentru a-1 preveni la timp, cei doi voevozi îşi făceau acum servicii
reciproce, Ardeleanul primind dela Muntean' veşti dela
Poartă, iar acesta trimiţându-şi prin Transilvania corespondenţa
spre Polonia. Suspectând înţelegerea lui Şerban cu Polonii, la
sfârşitul lui Mai Apafi desfăcu corespondenţa sosită pentru dom*
mul muntean, motivând că între prieteni nu sunt secrete şi Şerban
se văzu nevoit a-i da informaţii despre negocierile Sf. Scaun,
a Imperialilor, Moscoviţilor şi Polonilor pentru campania viitoare.
S'a-întâmplat însă că de curând serascherul Soliman paşa,
pentru a întârzia, sau zădărnici începerea campaniei polone,
acum, când Imperialii începuseră ofensiva în Ungaria, propuse
regelui Sobieskii prin rezidentul polon Pacz, noui condiţiuni de
pace şi cu mijlocirea corespondenţei fu însărcinat Şerban Cantacuzino.
Acesta acum putu cere fără nici o rezervă lui Apafi să
se îngrijească de trecerea emisarilor spre Polonia 1 ). Astfel, în
cursul lunilor Iunie, Iulie şi August, o intensă corespondenţă sc
1) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVIII, p. 227—230.
2) Torok-magy. dllamokm. VI, p. 446—447.
Anuarul Inst. de Ist. Naţ. voi. VI. 19