ANUARUL - DSpace

412 ALEX. LAPEDATU
Europe întemeiată pe dreptatea, pe libertatea şi pe independenţa
tuturor naţiunilor.
Misiunea tinerimei acesteia era: a) să facă cunoscut opiniei
publice problema românească, b) să intereseze şi să câştige
pentru ea cercurile politice şi diplomatice şi c) să asigure concursul
efectitv al marilor puteri pentru resolvarea ei. Aceasta
prin propaganda în scris, în ziare, reviste şi broşuri, prin legături
personale cu factorii hotărîtori ai politicei marilor puteri
şi prin memorii lămuritoare şi explicative către cancelariile diplomatice
şi şefii de Stat ai acestor puteri.
In această acţiune nu s'a putut stabili, e drept, o conducere
autoritară de toţi recunoscută şi nici o conlucrare; solidară de
toţi urmată. Au fost divergenţe, neînţelegeri, pe cari chiar ei,
emigraţii, le recunoşteau şi le deplorau. Dar aceste divergenţe
şi neînţelegeri aveau la bază inevitabilele chestiuni personale şi
materiale şi numai în al doilea loc chestiuni principiale ori de tactică.
Căci în această privinţă, mai toţi nutriau aceleaşi gânduri,
aceleaşi planuri, aveau aceleaşi ţeluri, aceleaşi scopuri. Afară
de aceasta, emigraţii au avut norocul ca deasupra tuturor să se
găsească câteva eminente personalităţi, cari, prin inteligenţa,
pregătirea şi patriotismul lor, prin talentul, caracterul şi energia
lor, să se impună ca conducători morali ai luptei lor — cum au
fost fraţii Brătieni, Ion şi Dumitru, Nicolae Bălcescu, Costache
Negri, etc.
Programul lor politic era acel al lui Câmpineanu, care nu se
mai înfăţişa, acum, ca un program conspirativ, revoluţionar, ci
unul deschis şi făţiş: constituirea elementului românesc, întreg,
într'un singur Stat naţional, pe baze liberale şi democratice, cu
o dinastie străină, ereditară şi cu o organizaţiune constituţională
reprezentativă. Evident, un program mare şi cutezător, şi
care nu se putea îndeplini deodată, ci treptat, treptat. Ori de
acest lucru îşi dădeau bine seamă emigraţii noştri. Căci, oameni
reali, cu simţ politic şi practic, ei înţeleseră că realizarea unui
astfel de program trebue seriată, potrivit împrejurărilor, necesităţilor
şi posibilităţilor.
Aşa fiind, ceeace urmăreau ei mai întâiu, era: completa autonomie
a Ţărilor Române prin liberarea lor de sub nefastul
protectorat rusesc şi prin restabilirea vechilor raporturi cu
Poarta otomană, ca putere suzerană. Odată aceste câştigate, se
putea obţine, sub garanţia colectivă a puterilor europene, unirea