ANUARUL - DSpace

O LEGIUNE ITALIANA ÎN TRANSILVANIA 427
urmărească cu orice risc atingerea ţelului pentru care venise în.
Orient; şi anume: să pătrundă în Ungaria, spre a lua contact
cu Kossuth.
Intr'adevăr, în Februarie 1849 îl vom surprinde încercând^
prima oară să treacă pe furiş din Serbia în Ungaria de Sud.
Căile ce i se deschideau, amândouă pline de grave primejdii,,
erau ori prin părţile noastre, ori peste Dunăre. In primul caz,
Monti „ar fi trebuit să străbată mare parte din Valahia (sic),
împânzită de miliţii ţărăneşti, răsculate împotriva Ungariei, pentru
a nu mai vorbi de cordoanele militare ale Ruşilor, care
fraternizau pe faţă cu Austria, şi de Corpurile Nemţilor refugiaţi
în acea ţară neutră, după victoriile generalului Bem; ori'
să încerce trecerea Dunării, prin partea locului" 1 ).
Hotărit pentru această din urmă soluţie, în noaptea de
28 Februarie eră pe punctul să treacă Dunărea într'o barcă;,
dar, ajungând în dreptul ostrovului Adakaleh, surprins de sentinelele
sârbeşti şi ameninţat cu împuşcarea, Monti se văzuse
părăsit de barcagii pe malul sârbesc, unde avea să fie arestat
şi dus la Belgrad.
Pus în libertate prin intervenţia consulilor Franţei şi Angliei,
întreprinzătorul italian nu înţelegea totuşi să renunţe atât
de repede la ducerea Ia îndeplinire a misiunii ce-i fusese încredinţată,
ci se îndreptase spre Vidinul pe acea vreme turcesc,
cu gândul să încerce trecerea Dunării pela Schela Cladovei.
Din păcate însă, acel punct strategic fusese ocupat cu o zi mai
înainte de Ruşi, astfel că de data aceasta Monti căzii prizonier
în mâna noilor ocupanţi. Luat drept un emisar ungur şi percheziţionat,
fusese pus in libertate numai datorită prezenţei sale
de spirit, de a arde documentele oficiale — şi prin aceasta
compromiţătoare — pe care le avea cu sine.
Reîntors la Vidin, lipsit cu totul de mijloace materiale şi
în dorinţa de a căpăta noi scrisori de acreditare, cu care să-şi
poată îndeplini misiunea, Monti se hotăra să înfrunte din nou
primejdiile unei călătorii prin Balcani, ducându-se la Constantinopol,
unde se află singurul agent diplomatic piemontez din;
întregul Orient.
Nici lipsa de mijloace, nici rigorile anotimpului (în munţii-
Balcani fusese surprins de o vijelie şi aruncat într'o prăpastie.
*) Bettoni-Gazzago, op cit., p. 75.