ANUARUL - DSpace

304 1. MOGA
se poate avea sprijinul Polonilor, când primi domnia din mâna
serascherului îndeplini fără întârziere condiţiunea pusă de acesta
şi trimise pe fiul său Antioh ostatec la Poartă, asigurându-şi
astfel sprijinul Turcilor, mai puternic decât cel al Leşilor, pe
cari nici cu prilejul expediţiei din 1684 nu voi să-i sprijineascâ.
Angajamentele luate faţă de Şerban le reduse la servicii personale
ce le făcu vecinului din Muntenia, iar faţă de evenimentele
externe luă atitudine cât mai preacută, încercând să înlăture pericolul
cuceririlor polone, fără a recurge prea mult la ajutorul
militar a Turcilor, cu scopul de a scuti ţara de greutăţile războiului
şi de a-şi păstra cu orice preţ autonomia internă.
La 5 Iulie 1685 Constantin-Vodă era instalat în scaunul din
Iaşi şi curând avu să se plângă de vecinii din Nord. Podghiazurile
leşeşti, organizate la graniţă, loveau fără încetare târgurile-
Moldovei până la Cotnari şi Iaşi, jefuind mănăstirile 1 ) şi
tot ce le eşia în cale.
Mai mare bine Cantemir nu aştepta nici dela oastea polonă,
care ajunsese la Nistru. Constantin Vodă căută deci calea paşnică
a înţelegerei şi la 11 August o solie moldoveaă sosi în republica
vecină, peste o săptămână alt sol trecea pe la Iablonowski
2 ), iar în Septemvrie, domnul Moldovei încredinţa pe
episcopul catolicilor din Moldova, polonul Dluski, — pe care, de
altfel, nu-1 agrea în postul său 3 ), — ca, de vreme ce şi aşa se
reîntoarce în Polonia, să-i ducă la îndeplinire o misiune la Sobieski
4 ). Ea trebue să fi fost asemănătoare celei trimise, concomitent,
în tabăra lui Iablonowski.
Polonii anume, după trecerea Nistrului, pe la 10 Septemvrie
repeziră pe colonelul „cazac" Apostol cu 1500 oameni, care năvăli
până la Iaşi şi întâmpinând la Copou pe hatmanul Velicico
Costin, trimis de Cantemir să ţină calea Leşilor, înfrânse şi împrăştie
oastea moldoveana şi turcească a hatmanului, ameninţând
să prindă pe domnul însuşi în scaunul său 5 ). O altă simţitoare
înfrângere suferi Velicico Costin, când încearcă să oprească un
-) Kogălniceanu, Letop. II, p. 231.
2
) C. Chovaniecz, o. c. p. 123, nota 1.
) Gh. Călinescu, Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia,
3
nei secoli XVII e XVIII. Diplomatarium Italicum, I (1925), p. 9,
33—34.
) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 104, f. 274—275.
4
6) 'Ibidem, v. 104, f. 283; Kogălniceanu, Letop. II, p. 231—232.